Șosetele și pantofii și cartea zilei

Șosetele mele se asortează cu cartea. Cred că și pantofii se asortează, dar nu sunt tare bună la culori. Totuși, sunt sigură că această carte se asortează cu preferințele mele.

E un roman lung, o să trec prin tot feul de emoții cu el, sunt sigură. Ieri, de exemplu, m-a extenuat un capitol care doar nara povestea unui personaj, fără a avea de fapt vreo legătură cu acțiunea în general. Parcă autorul a uitat să menționeze ceva și a adăugat informația la întâmplare. Dar apoi, cartea e absolut minunată din atâtea puncte de vedere! Pur și simplu prezintă realitatea anilor 1800 - nici mai mult, nici mai puțin. Până acum e simplă, dar complexă.

În altă ordine de idei, DE CE NU MI-A ZIS NIMENI CĂ GEORGE ELIOT ERA DE FAPT UN PSEUDONIM? George Eliot este de fapt Mary Ann Evans, așadar acum adaug o altă autoare de modă veche la bibliografia mea personală. Încep să cred că toți scriitorii faini din 1800 erau de fapt femei.