Încep să lucrez la primul meu roman

Am scris deja o pagină bună de world-building (creez lumea și regulile cărții), lăsând pur și simplu ideile să curgă pe tastatură și în laptop. Scriu o lume distopică în care tinerii (16 - 24) sunt considerați un pericol pentru societate și de aceea le este interzis să facă orice fără supraveghere strictă.

Cu siguranță e o narațiune bazată pe anxietate - genul de text pe care îmi place să-l citesc și cu care experimentez eu. Și ca orice distopie bună, e o exagerare a realității. Sectorul de tineret este subfinanțat, adolescența e o perioadă foarte puternică, dar și foarte instabilă, computerele și algoritmurile preiau luarea deciziilor, iar adulții/politicienii/oamenii la putere nu sunt atât de capabili pe cât ne place nouă să credem.

Pentru curs, trebuie doar să scriu un rezumat de 1000 de cuvinte și un fragment de 6000 de cuvinte. Dar îmi propun să trag tare și să îl termin și, de ce nu, să și public. În proza mea scurtă, îmi place să vorbesc despre subiecte delicate, le fac puternice și de multe ori deranjante. Romanele mele vor fi la fel. Dar dacă tot am atâtea cuvinte să vorbesc despre ceva, vreau să le folosesc pentru a vorbi despre tineri și lucru cu tinerii, până când or înțelege toți despre ce e vorba.