În Pantofii lui Mami*

(*Ca de obicei, nu îmi vine nicicum să zic „mamei”)

Pantofii mei sunt curați în această perioadă pentru că ies rar din casă și atunci doar pentru câteva cumpărături.

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu ceva timp că vom fi nevoiți să stăm în casă atâta timp n-aș fi crezut nici în ruptul capului. Iată că, totuși, am ajuns să trăim și asemenea vremuri. De parcă n-aș fi trăit eu destule, oricum... Ne adaptăm la orice, sau așa ar trebui. Această experiență este interesantă, până la urmă. Învățăm ceva și din încercarea asta.

La început a fost destul de dificil, mai ales că sunt o persoană căreia îi place să iasă, să întâlnească oameni cunoscuți sau să vadă fețe noi. Am încercat să citesc... Nu mă puteam concentra, așa că am abandonat. Aștept vara, căldura, să pot sta în curte pe un șezlong comod, să aud păsărelele... Atunci o să recuperez, mai ales că am câteva cărți pe care vreau neapărat să le citesc. Până atunci stau mult pe telefon. Vorbesc cu neamuri și cu prieteni... Încerc să încurajez pe toată lumea. Toată lumea, chiar și eu, are nevoie de încurajări, de o vorbă bună, spusă din inimă. Parcă trece mai ușor izolarea.

Pe de altă parte gătesc mult. Atât de mult încât am ajuns să-mi fie dor de o mâncare făcută de altcineva. Abia aștept să se deschidă restaurantele, terasele, să stau la masă și să fiu servită. Mi-e dor de toate felurile de mâncare pe care nu le fac acasă. O să vină și vremea aceea, cu condiția să stăm acum în casă atâta timp cât este necesar.

Aștept să putem merge din nou la Londra. Îmi place atât de mult acolo! Mă bucur că Bea a ales să meargă în Marea Britanie. Este o dublă satisfacție: ne vedem copila și petrecem timp cu ea, plus vedem o mulțime de locuri frumoase și, mai ales, oameni civilizați.

Până una-alta stăm în casă. Faceți și voi la fel.

**

Acest text a fost scris de Mami.