Împăratul… ce am citit oare?

Există o convingere generală că în literatură protagoniștii au de obicei același profil ca și publicul țintă. De asta credeam că Împăratul Muștelor este o carte pentru copii/pre-adolescenți. Oh, cât m-am înșelat!

Mi-a luat trei zile să o termin. Nu mă puteam opri. M-am implicat emoțional atât de tare în tribul copiilor că aproape urlam la ei prin pagini. Responsabilitatea din mine s-a activat, iar tot ce puteam face era să citesc fără posibilitatea de a interveni. În toți anii mei de citit, nu îmi amintesc nici o carte care să mă facă să îmi doresc să intru în lumea ei cu atâta disperare ca și aceasta.

Împăratul Muștelor te mai face și să te gândești ce ai face tu într-un asemenea scenariu. Acei copii se uitau cu admirație la adulți crezând că ei ar ști ce să facă în situația lor… dar apoi te uiți la tine și realizezi că adulții ar fi probabil la fel de pierduți. Cu cât devin mai adultă, cu atât sunt mai convinsă că adulții sunt departe de ce crede societatea că sunt.