Virginia Woolf este oficial idolul meu Feminist

Ar trebui să lucrez la un Jurnal de Corecturi (Redrafting Journal) pentru Short Story Writing sau să fac research pentru următorul meu eseu despre Mrs Dalloway. Fac vreuna dintre astea? Nup. Sunt prea entuziasmată și e musai să vă zic cum Virginia Woolf a devenit oficial idolul meu Feminist.

S-ar putea să știți că am nu unul, ci o grămadă de articole și eseuri pentru facultate despre feminism și cum unele așa-numite feministe îl confundă constant cu misandria (ura față de bărbați) și cum din cauza lor mi-a fost greu o perioadă să spun că și eu sunt feministă. Teoria mea foarte simplificată despre feminism este ceva de genul bărbații și femeile sunt diferiți, iar asta e minunat; ar trebui să acceptăm și să explorăm diferențele și să oferim tuturor șanse egale și mai ales echitabile. Nu mă interesează în mod special salariile egale (la fel cum noua mea „prietenă” Virginia Woolf nu era interesantă deloc de Voturi pentru Femei). Adică înțeleg conceptul și îl susțin, dar nu voi lupta niciodată activ pentru asta. Din experiența mea, simt că am fost mai degrabă privilegiată de sexul meu sau, cel puțin, cu siguranță nu am fost dezavantajată de el. Știu că asta nu este în general adevărat așa că sunt aici să lupt pentru egalitate și echitate și, între timp, să susțin și tinerii (să nu uităm că sunt și lucrător de tineret).

Un lucru pe care îl tot repet în munca mea feministă este că există o mulțime de texte în literatură care prezintă frustrarea împotriva bărbaților mai mult decât susținerea altor femei. Aruncați un ochi la o poveste care-mi place la nebunie chiar dacă nu dintr-un punct de vedere feminist - „Tapetul Galben” (The Yellow Wallpaper). Am găsit un PDF gratis cu ea în Engleză:

http://image.guardian.co.uk/sys-files/Books/documents/2009/01/09/TheYellowWallpaper.pdf
Am găsit și niște variante traduse, dar nu gratis. Le las totuși aici:
https://www.scribd.com/book/419496170/Tapetul-galben (puteți să o accesați gratis în cadrul trial-ului de 30 de zile sau dacă aveți cont de scribd)
https://books.google.ro/books?id=d32kDwAAQBAJ

În loc să se concentreze pe sănătatea mintală a naratoarei, ni se spune de mai multe ori că soțul nu-i înțelege nevoile și chiar că o urăște. Bietul om făcea ce știa el mai bine. Doctor fiind, era convins că odihna era leacul pentru depresie. Acolo era medicina la vreme aia.

Poate vă întrebați ce legătura are asta cu draga mea Virginia Woolf.

Va scrie cu furie unde ar trebui să scrie cu calm. Va scrie prostește unde ar trebui să scrie înțelept. (Woolf, p. 63)

Uitați-vă la acest mic citat din A Room of One’s Own. (Am găsit un PDF gratuit doar în Engleză, dacă vreți să citiți tot eseul: http://gutenberg.net.au/ebooks02/0200791.txt; 10/10 recomand). Explică în doar două fraze scurte care e problema cu mișcarea feministă în artă/literatură - în loc să așteptăm puțin să raționalizăm furia, pur și simplu punem tot pe foaie fără să ne gândim la efectele negative. Dacă feminismul ar fi fost doar Virginia Woolf sau chiar Jane Austen și Charlotte Brontë ar fi fost mult mai puține slogane de genul „toți bărbații sunt porci”. Woolf nu și-a dus ideile la extremă și nu a scris la nervi. A Room of One’s Own te poartă prin tot procesul ei de gândire, explicând de ce crede că cineva (femeie sau bărbat) pentru a crea artă, are nevoie de stabilitate financiară și de intimitate. Accentul ei cade, bineînțeles, pe femei și ficțiune, subliniind (și pe bună dreptate) că până recent femeile nu aveau nicio perspectivă de independență sau intimitate și implicit nu aveau cum să creeze artă. Mai dă și câteva exemple, explicând practic că multe dintre remarcile „patriarhale” sau „misogine” din trecut erau pur și simplu rezultatul statutului social al femeilor. Nu vă zic mai multe, să nu vă dau spoiler.

Nu pricep cum nu e Virginia Woolf o personalitate feministă mai populară. În schimb le avem pe Sandra Gilbert și Susan Gubar sau Simone de Beauvoir. Sunt valoroase, dar simt că au scris cu furie. De ce nu a ascultat-o nimeni pe Woolf să scrie cu calm?

A Room of One’s Own îmi va fi de acum ghid pentru a scrie și a-mi exprima ideile. Voi citi mai multe dintre eseurile și poveștile scrise de Virginia Woolf. Am atâtea de învățat de la ea. Este genul de idol de care am nevoie în munca mea feministă - curajoasă, dar calculată. Nu a jucat sigur. A scris despre sexualiate, sănătate mintală (chiar și la bărbați), artă, și a scris cu sinceritate, fără să exagereze.

Către toți prietenii mei feminiști, umanitarieni, sau egalitarieni,

Citiți Virginia Woolf. Pentru o femeie de la începutul secolului douăzeci - nu - Deși era o persoană de la începutul secolului douăzeci, vorbește despre lucruri care dor azi cum ar fi homofobia sau misoginismul & misandria. Scrisul ei e ușor de citit - „vorbește” când scrie, folosind cuvinte simple și insistând asupra fiecărui subiect până e clar. E calmă și obiectivă. Acesta este exact tipul de discurs pe care generația noastră ar trebui să-l preia.