Vecinii mei cu pene

Am două geamuri în cameră - geamul din acoperiș unde stau la soare și celălalt geam de unde văd curtea noastră, curțile vecinilor și este locul preferat al tuturor vecinilor mei cu pene.

Mă culc devreme așa că mă trezesc pe la 7 în fiecare dimineață. Soarele strălucește și păsările ciripesc de parcă au intrat zilele-n sac. Uneori muzica lor e un sunet de fundal perfect pentru diminețile liniștite. Dar alteori… păsările astea au discuții întregi cu alte păsări.

Pasărea 1 (sub geamul meu): Vai de mine, ai auzit de porumbeii ăia de pe stradă? Am auzit că au omorât pe cineva!

Pasărea 2 (undeva în depărtare): Ce? Nu am auzit nimic, soro. Spune-mi, te rog!

Pasărea 1: Ascultă aici, surioară! *ciripit continuu timp de 15 minute*

Problema cu vorba asta păsărească e că nu sună deloc a muzică! Pur și simplu urlă una la alta. Pasărea 2 îmi dă de obicei destul timp să fiu absorbită de carte și să mă deconectez complet de toate sunetele din jurul meu, iar apoi începe Pasărea 1 să țipe de nicăieri și îmi pierd toată concentrarea. Aș fi recunoscătoare dacă Pasărea 1 ar putea să facă zgomot în continuu ca să o pot ignora așa cum trebuie sau doar să tacă atâta timp cât citesc eu. Mulțumesc.