Valiza e gata să fie umplută

Când eram copil cu multe săptămâni înainte de o zi importantă începeam să merg la ai mei și să le spun "Abia aștept!"

Ei răspundeau "Ce aștepți?"

Iar eu le spuneam "Să vină Moș Crăciun!" sau "Ziua mea!" sau "Prima zi de școală!" sau "Să mergem în excursie!"

Era acest sentiment de entuziasm fericit.

Cum am crescut, s-a transformat într-un fel de entuziasm anxios presărat cu prea multe gânduri și critică de sine. Acel sentiment din copilărie vine rar acum. Dar când mi-am dat jos valiza și cum lucrez pe materialele vizuale pentru training-ul din Plovdiv, a revenit sentimentul.

Abia aștept!

Ce aștepți?

Să plec în Plovdiv!