Un palton cald

Zoya, trebuie să îți iei paltonul cald! E doar Martie. Dacă începe să plouă sau să ningă? Nu poți purta asta afară… Toți violatorii o să sară...

Nu. Mi-am luat paltonul, dar nu îmi schimb hainele. Poate îmi iau niște blugi totuși… Mama avea dreptate, e numai Martie. O să-mi prind părul în coadă… sau un coc. Mai bine. Și cerceii.

Cercei aurii cu pietricele roșii, verzi și albastre care arată ca o matryoshka plată. Un palton gri și blugi albaștri. Păr lung, blond într-un coc. Ruj roz și puțin machiaj.

Mă întâlnesc cu Jayden la 7 pm. O să iau primul tren și voi ajunge la fix. Plouă - stropi mărunți, abia îi simt. Ar trebui să se oprească repede. Trenul e aici. Mă așez în dreapta, lângă geam.

O familie - un tată, o mamă și o fetiță așteaptă alt tren. El e alcoolic și mereu e violent atunci când bea. Când e foarte beat mă atinge, dar mama zice că pur și simplu ne confundă. Nu știu cum poate cineva să confunde un copil de 6 ani cu o femeie adultă, dar cred că mama are dreptate. Mereu are dreptate. Aseară a venit acasă treaz - foarte neobișnuit. Mama a vorbit cu el despre ceva. Sper că e excursia cu școala la Kiev. Nu urla nimeni, doar vorbeau - neobișnuit. Aud cuvintele școală și Kiev - există o șansă că voi merge. Mama vine la mine după o vreme și îmi dă repede niște bani pentru motivul la care mă așteptam. Dar îmi dă mai mulți bani și îmi zice că îmi va explica ce să fac cu ei când vine vremea.

O Asiatică se urcă în tren la următoarea stație. Ciorapi de plasă și o rochie foarte scurtă. Nu e deloc slăbuță. Palton roșu cu negru. Gene false.

Nu îmi place de ea. De ce s-a oprit trenul? Abia poți înțelege orice anunț făcut pe tren… Cineva vorbește despre un foc pe șine. Mă dau jos. Îi trimit un mesaj lui Jayden - e posibil să întârzii la întâlnirea noastră și nu vreau să creadă că l-am părăsit așa. Mai am o șansă să ajung la timp.

‘Bună! Știi ceva despre tren?’

E femeia Asiatică. ‘Nu. Pur și simplu nu se mișcă.’

‘Unde mergi?’

Nu îmi place să vorbesc cu oameni. ‘London Bridge.’

‘Ce coincidență, și eu! Știi vreo rută alternativă?’

O să rămân cu ea pe cap toată călătoria. ‘Da. Iau busul și apoi linia Jubilee. Durează mult, dar măcar ajungi.’

‘Pot să vin cu tine?’

Nu prea, mulțumesc. ‘Da, sigur’.

Suntem amândouă pe bus. Vorbește despre familia ei de acasă. Merge într-un club ca să cunoască oameni noi după ce a fost părăsită la a 8-a întâlnire. De ce a 8-a întâlnire? Vremea e în continuare ciudată. Plouă. Să-mi iau paltonul a fost o idee bună până la urmă. Era o dimineață foarte rece. Mama a insistat să-mi mai pun un palton cu mine și multe haine. Și jucăriile. Dar mă întorceam în câteva zile - nu putem înțelege de ce făcea asta. Era și foarte stresată. Autobuzul e deja la poarta școlii când ajung. Mama vorbește cu învățătoarea despre ceva. Amândouă par îngrijorate. Sunt adulți, mereu sunt îngrijorați. Dar acum și eu sunt îngrijorată pentru că mama mi-a spus că ne vom întâlni în Kiev în ultima zi de excursie.

‘Traficul e oribil.’

Taci… Mintea mea e altundeva și-mi place acolo. ‘Da.’

‘Cât crezi că mai durează?’

‘O vreme. Nu știu.’ Acum lasă-mă în pace.

Busul se apropie de North Greenwich. Am ajuns în Kiev. Era la fel de frumos pe cât îmi imaginasem dar nu mă puteam bucura. Micul meu ghiozdan era plin de haine și jucării. Mă doare spatele. În ultima zi a ajuns mama, cum promisese. Era vânătă - tata o bate uneori. Pe mine nu mă bate, dar mereu spune că sunt prea tânără ca să mă bată și odată ce fac 10 ani mă va bate și pe mine. Nu îmi place cum arată mama cu ochii vineți și buzele umflate. Nu vreau ca tata să-mi facă și mie asta. Mama știe la ce mă gândesc și îmi spune că nu îl voi mai vedea niciodată.

‘Aici ne dăm jos.’

‘N-am văzut niciodată locul ăsta. De cât timp ești în UK?’

‘Mulți ani. Am călătorit prin lume o vreme și apoi am ajuns aici.’ Nu vreau să-i spun mai mult. Te rog, nu întreba.

‘Cât de tare!’

Nu, nu este. ‘Da.’

Prea mulți oameni. Prea cald. Mereu miroase groaznic aici jos. Măcar metroul nu e atât de aglomerat. Ne așezăm. Ea habar nu are unde e. Eram în tren cu mama. Ea avea bagaje mai mari. Voiam să plâng, dar nu puteam. Mama părea fericită. I-am dat mamei banii în plus și era și mai fericită. Am coborât în altă țară.

‘Am ajuns la London Bridge. Aici ne dăm jos. Good-bye!’

Am luat viteză prin mulțime. Nu am întârziat la întâlnire. Un cerșetor și câinele lui în frig. În fața stației. Mi-e dor de câinele meu, dar cred că tata l-a lăsat să moară după ce eu și mama am fugit. Probabil s-a lăsat și pe el să moară. Dacă nu cumva s-a întors la el. Eu m-am întors la Jayden. Probabil și mama a făcut la fel.

----

Vrei să descoperi mai multe detalii despre această poveste? Aruncă un ochi la această aventură a Pantofilor mei Noroioși. https://bit.ly/palton-explicat-ro