Să sperăm că va fi bine...

Un Crăciun frumos

Și un an nou fericit

Să sperăm că va fi bine

Fără frică

Versiunea originală de Celine Dion, cover-ul lui John Lennon & Yoko Ono sau oricare altul - cu toții am auzit cu siguranță melodia asta la un moment dat. Eu o ascult în fiecare an împreună cu celelalte „Christmas Classics”. Anul acesta m-a lovit diferit.

Mi-e oarecum greu să descriu ce a însemnat 2021 pentru mine. A fost un carusel de entuziasm și reușite, dar mereu a fost acolo o umbră de frică, anxietate, stres, depresie, încă din 2020. Totuși, trebuie să recunosc că a fost doar o umbră mică. Lumina era chiar deasupra mea. Am ajuns punctul în care pot să gestionez acest gen de emoții negative destul de bine. Nu doar că îmi construiesc o plasă de siguranță, dar învăț și cum să o folosesc.

Sunt norocoasă că sunt înconjurată de oameni frumoși care vor cu adevărat să mă ajute să cresc și pe care mă pot baza.

Din perspectiva lucrului cu tinerii, 2021 a adus DEIS UK. A adus și conexiuni și contexte de învățare. M-am înscris la un Master în Applied Anthropology & Community & Youth Work (țineți-mi pumnii ca 2022 să aducă vești bune despre asta). Nu mă pot plânge nici din perspectiva scrisului, al blogging-ului, sau din perspectivă academică.

Nu o să intru în mai multe detalii despre toate lucrurile minunate care s-a întâmplat în 2021, deja am scris despre ele, ele sunt Aventurile Pantofilor mei Noroioși (Adventures of the Muddy Shoes). Sunt recunoscătoare pentru fiecare dintre ele.

Voi intra în detaliu, totuși, despre ce mi-aș dori să văd în Noul An, și am văzut cam puțin anul acesta.

Acum mai mult ca niciodată avem nevoie să construim comunități bazate pe iubire și echitate. Trebuie să creștem împreună ca să nu ne îndepărtăm unii de alții. Trebuie să ne conectăm și să lucrăm ca o echipă globală. Unde-s mulți puterea crește. Asta nu este doar despre a trece peste pandemie. Aia e doar o parte din problemă. Un virus poate fi controlat cu medicamente și cu vaccinuri, dar ura, bigotismul, egoismul sunt mult mai periculoase. Sunt pe planeta asta de ani de zile și în fiecare minut care trece apare altă mutație, ele devenind mai puternice și mai mortale. Trauma și frica sunt cele mai groaznice boli pentru că dacă nu sunt tratate îți alterează mintea. Nu vă faceți griji. Există un leac: EMPATIA.

Vă las cu un fragment scurt din „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru…

Epimeteu a luat cutia şi-ncet i-a ridicat capacul. Credea că-s daruri preţioase. Când colo, din acea cutie s-au ridicat, zburând în cete, toate nenorocirile şi relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu.

S-au răspândit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinţa, foamea şi setea, molimele negre, ba chiar şi moartea, hâda moarte. Toate cu-nfăţişări de spaimă, înaripate, însă mute, s-au răspândit care-ncotro, umplând pământul şi făcându-şi cuiburi în toate cele patru zări.

Văzând Epimeteu că ies atâtea rele din cutie, a şi trântit la loc capacul. Dar prea târziu se deşteptase. Năpastele se înălţaseră, şi lumea le purta în cârcă. Mai rămăsese în cutie numai o arătare mică, firavă şi cu aripi slabe. Ea n-apucase să mai zboare şi purta numele: Speranţa.

Umanitatea pare să fi deschis cutia, dar a închis-o la fel ca Epimeteu, blocând Speranța înăuntru. În acest Nou An, să deschidem iar cutia și să eliberăm Speranța, iar cu ajutorul ei, să răpunem tot surplusul de negativitate - surplus, pentru că lumea are nevoie de echilibru.

An nou fericit, an nou fericit

Să avem cu toții o viziune acum și apoi

A unei lumi în care fiecare vecin este prieten

An nou fericit, an nou fericit

Să avem cu toții speranțe, dorința de a încerca

Dacă nu le avem putem la fel de bine să ne îngropăm

Tu și eu