Somnul nu-i pentru Lucrătorii de Tineret

Uite cum nu mă așteptam să fac trecerea de la ziua de ieri la azi: scriind pe un formular de finanțare pentru Corpul European de Solidaritate. Asta a fost prima dată când am făcut noapte albă pentru acest motiv. Înainte, în experiența mea de voluntar, am mai făcut noapte semi-albă (gri :)) ) când scriam aplicații pentru Gala Tineretului din România, și o noapte albă întreagă când am tradus un episod de Context Urban (aceea a fost prima).

Totul a început când Bibi m-a întrebat dacă am reușit să scriu ceva pe cum se încadrează proiectul în prioritățile CES-ului. Era ora 1.00 (UK), nu dormeam și nu-mi era somn, așteptam un pachet de la ai noștri, așa că eu și Jeanine ne-am pus la treabă. Eu scriam pe unele secțiuni, Bibi scria pe altele, Jeanine verifica. Dintr-o dată, răsare soarele și ciripelele păsăresc.

Sinceră să fiu, nici nu mă simt obosită, dar cu siguranță mă simt fericită. Bibi zicea că am ajuns la următorul nivel ca Lucrător de Tineret. A fost un ritual de trecere.