Sistemul de învățământ...
Ahm… Serios acum, ce se întâmplă în țara asta? Că eu m-am cam pierdut…
Nu stau să urmăresc știrile și, recunosc, nu sunt la curent cu absolut toate noutățile politice din România, dar aud destule în jur, am pe cine să întreb, văd multe pe Facebook și bag de seamă că mai nou „bancul” zilei este by Ministrul Educației.
Sunt elevă la Șincai, colegiu de prestigiu. Am primit manuale anul aceasta, frumoase, printate recent etc. chiar și la unele materii la care până acum nici nu primeam manuale. Și nu orice editură, editura pe care lucrasem și până acum. Și totuși care-i problema mea?
Voi vorbi despre o materie X. Manualul primit de la minister la această materie, deși printat în 2016, este o ediție din 2003. De atunci programa s-a schimbat de câteva ori. Nu mă refer neapărat la programa școlară propriu zisă, ci la programa examenelor care ne vor evalua la un moment dat materia X. Practic, dacă faci tot manualul și te prezinți la examen s-ar putea să ai o mică surpriză când te trezești față-n față cu subiectul. De la ediția aia din 2003, manualul a fost reeditat de câteva ori, astfel există o ediție din 2015 în conformitate cu programa examenelor. Dintre toate variantele manualului, noi am primit-o pe cea mai veche. Și aici se naște problema mea. Dacă tot nu avem voie să ne luăm alt manual din care să lucrăm sau culegeri din care să ne pregătim, de ce nu primim manuale de actualitate? Legea auxiliarelor o pot înțelege pe de-o parte. Cu siguranță există profi care cer tot felul de auxiliare care nu au nici un folos. Am văzut liste cu auxiliare și dacă nu s-ar cere, mă gândesc că nici nu s-ar fabrica. Totuși, am să rămân în partea în care legea auxiliarelor este un mare semn de întrebare, în poziția de elev aflat în fața unei situații încurcate, întrebându-se cum se poate pregăti pentru BAC.
În primul rând am să mă concentrez pe BAC-ul la română.
Sunt printre acei elevi care învață logic eseurile, le restructurez și reformulez până se leagă toate paragrafele unele de altele și mă asigur că nu am cuvinte pompoase pe care să le stâlcesc și nu uit elemente cheie, așa că nu o să mă plâng de materia de BAC, deși din punct de vedere obiectiv e mult de tocit și nu rămâne mai nimic în cultura generală și hrănește analfabetismul funcțional de care suferă România. În clasa a X-a am avut de învățat o grămadă de eseuri. Programa. În plus am avut zile libere cu carul care să ne scoată din ritm de fiecare dată și care apăreau pe parcursul anului așadar programa rămânea, zilele treceau. Ca programa să fie terminată, mai primeam temă de transcris câte o subcategorie a lecției.
Nu toți ne-am cumpărat o carte cu eseuri fiind doar clasa a X-a și știind că BAC-ul are ceva inedit în fiecare an. Soluția? Cineva făcea poză, trimitea pe grupul clasei și aveam toți de unde să transcriem. S-ar putea zice că, iată, există învățământ și fără auxiliare, nu? Dar să zicem că a picat curentul și ți-e descărcat telefonul, ai probleme cu internetul sau ți-ai șters poza din greșeală. Până în clasa a XII-a poate îți pierzi caietul din cine știe ce motive, nu neapărat din neatenție. Ce faci? În manualele de liceu nu găsești eseuri (abia dacă înțeleg rolul manualelor de liceu ca să fiu sinceră). De la minister nu primim cărți care să ne îndrume în acest sens și la bibliotecă există doar un număr limitat de cărți.
Să presupunem că nu se întâmplă nimic din ce am zis mai sus, ajungem întra XII-a și trebuie să ne pregătim pentru BAC, avem toate eseurile și toată teoria. Dacă nu avem voie să ne cumpărăm culegeri cu variante de BAC, cum ne pregătim? Mă îndoiesc că ministerul va face o culegere online cu 100 de variante cu care să ne pregătim… Ce ar trebui să facem? Să lucrăm din culegeri vechi care nu mai respectă structura examenului? Să lucrăm de pe copii xerox pentru care plătim? Sau să inventeze profii subiecte de BAC?
Jur că în țara asta politicienii la putere au darul de a nu înțelege nici cele mai de bază nevoi ale elevilor și nici măcar cele ale profesorilor având în vedere faza cu manualul unic. Dl. Ministru a fost profesor de mate. Nu pare, sincer.
Cunosc profi de mate și admir cel mai mult la ei pasiunea cu care lucrează și realismul de care dau dovadă în gândire. Matematica le-a modelat un anume fel de a gândi. Sunt cei mai raționali oameni și la majoritatea se vede că iubesc materia pe care o predau, le place să dea și altora din cunoștințele pe care le au. Semănă într-un fel cu scriitorii care publică pentru că au ceva de spus (și aici îmi dau seama ce caut eu la mate-info când sunt mai bună la scris texte decât la rezolvat ecuații). Profesorii de mate au o pasiune pentru ea, născută din dorința de a da și altora. Și-apoi e Dl. Ministru… care interzice Gazeta Matematică… Ce e în neregulă cu omul ăsta?
Când termin liceul vreau să plec din țară. Sunt absolut sătulă de mentalitatea imbecililor care conduc pentru buzunarele lor, nu pentru oameni. În fine, uitându-mă la criteriile de admitere ale câtorva facultăți am dat de o listă cu frații și surorile BAC-ului nostru din alte țări. Pentru unele țări se cereau chiar și note de 9.5 în timp ce nouă nu ni se cere mai mult de 8.5. Se pare că suntem oameni deștepți. Și chiar suntem.
Învățăm mai mult decât alte țări și până într-un punct e un lucru bun. Problema e cum învățăm. Ziceam și mai sus de analfabetismul funcțional de care suferă România. Învățământul românesc oferă totul de-a gata, în sensul că extrem de puține lucruri lasă loc de interpretări sau de gândire (spre deosebire de legi). Exceptând mate, info, fizică, chimie unde clar nu se poate toci, toate celelalte materii se bazează pe asta. S-ar putea face atâtea chestii practice cu ceea ce învățăm noi și s-ar putea organiza atât de fain materia. La română, de exemplu, am putea învăța niște concepte generale și apoi să lucrăm practic, individual, pe opere alese de noi, în loc să ne fie impuse 1001 opere din care prea puțin mai putem acumula. Până și din punct de vedere lexical, romanele pentru BAC sunt învechite. Nu zic că nu trebuie studiate, dar zic că perspectiva din care sunt studiate nu stârnește deloc interesul elevilor. Am putea studia așa frumos evoluția literaturii și să discutăm tot felul de diferențe între autori și stilul fiecăruia, am putea să citim mai mult de plăcere. Atunci când cineva ne obligă să citim ceva, nu o să citim.
Nu facem nimic să ne tratăm analfabetismul. În schimb, BAC-ul devine mai ușor, mai „tocibil”, total impersonal, ca să fie mai accesibil pentru cei care se potrivesc cu sistemul ca nuca-n perete. Ministerul ne scoate ochii cu manuale noi și zile libere. Avem alocații mai mari și nu mai trebuie să dăm bani pe auxiliare. Super ministerul ne salvează buzunarele. Dar mintea cine ne-o salvează?
Am studiat la română „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale. Mă gândeam acum, cât de tare seamănă „burghezia” română din 2017 cu burghezia din 1883. Avem un ministru al educației al cărui nume se poate prescurta PLM și tot felul de miniștrii cu nume care mai de care – COMICUL DE NUME. Tot ministrul educației dă dovadă și de o incultură grasă de fiecare dată când deschide gura – COMICUL DE LIMBAJ. Restul, COMICUL DE SITUAȚIE, INTENȚIE, MORAVURI și CARACTER sunt și prea ușor de reperat. Ce tare, trăim o comedie… Vai de țara noastră.
Și de parcă n-ar fi suficient că educația formală ne omoară pe noi, elevii, domnii de la conducere strangulează și educația non-formală. Fac voluntariat la un ONG local de tineret (nu o să mă lungesc prea mult cu asta deși ar fi destule de zis) și mă doare sufletul când văd cât de puțini suntem la nivel statistic cei care beneficiem de educația non-formală pentru că este prea puțin promovată, unii nu au timp de ea (și eu mai trebuie să zic uneori pas la câte o activitate pentru că am de învățat) și, mai mult, nu este mai deloc susținută de autorități. Dovadă faptul că era vorba să nu se mai poată dona 2% din impozit.
Abia aștept să plec odată din țara asta. Tot ce sper este ca tot ce s-a întâmplat în ultima vreme în România să fi fost doar o greșeală. Greșelile se pot corecta, dar nu și erorile, nu?
Comentarii