top of page
Poza scriitoruluiBea Konyves

Scările




Este 23.25. Tocmai ai terminat ce aveai de făcut azi. Deadline-urile se adună și te simți obosit. Și vasele se adună. Ți-ai petrecut întreaga zi în mansardă, camera ta, și nu ți-ai dus vasele în bucătărie de două zile. E un miros ciudat în cameră așa că decizi că e cazul să scapi de ele. Strângi tacâmuri, patru farfurii și un bol și ieși din cameră. Deschizi ușa cu piciorul.


Scările sunt întunecoase. Mâinile îți sunt pline. Ți-e lene să te întorci în cameră, să aprinzi lumina, apoi să iei iar vasele, așa că încerci să pornești întrerupătorul cu cotul. Aproape îți pică bolul. Încerci din nou cu capul. *Click*. Te aștepți ca lumina să pornească, dar nu o face. Va trebui să cobori scările în beznă totală.


Mergi pe coridorul foarte scurt de la camera ta până la scări. Bănuiești că ai ajuns la începutul scărilor. O încerci cu piciorul drept și decizi unde se termină, apoi, cu grijă, găsești următoarea treaptă și îți pui ambele picioare pe ea. N-a fost așa greu. Faci asta din nou pentru următoarele două trepte. Începi să ai încredere. Încerci să găsești a cincea treaptă, dar te grăbești și te împiedici. Îți recapeți echilibrul pe a șasea treaptă. Inima îți bate mai repede. Aproape ți-ai scăpat vasele și aproape ai picat. Trebuie să fii mai atent. Te uiți la picioare și continui. Șapte. Opt. Nouă.


Lumina lunii, sau poate doar un felinar, luminează slab ultimele trei trepte. Te uiți la fereastra dintre cele două rânduri de trepte. Atomi fantomatici dansează în lumină. E o balerină albă, translucidă fără o față sau un corp, care se rotește continuu la sunetul unei cutiuțe muzicale demult îngropate. Pirouette. Plié. Pirouette.


Te grăbești în jos pe scări și prin puțina lumină. Acum ești din nou în beznă totală, iar inima ta bate mai repede ca niciodată. De acum, ești doar tu și scările. Eziți să faci primul pas. Lasă numai vasele aici și întoarce-te după ele dimineața. Nu. Cineva s-ar putea împiedica de ele și ar fi vina ta. Trebuie să le duci în bucătărie. Găsești treapta și îți pui ambele picioare pe ea. Ai ajuns la jumătatea drumului și poți s-o faci. Încerci terenul și ajungi pe a treia treaptă. Casa este acoperită de o liniște stranie. Îți auzi bătăile inimii și respirația. Respiri scurt și agitat. Nu poți respira. Îți aduni puterile și continui spre a patra treaptă. Te holbezi la întunericul de sub tine și îți ții cotul pe balustradă. Cu colțul ochiului, vezi o scânteie luminoasă. Te întorci, dar nu e nimeni. Pentru că te-ai mișcat prea repede ai amețit și simți că îți vei pierde echilibrul. Te aduni și continui. Cinci. Șase. Șapte. Îngheți după ce auzi zumzet electric venind din bucătărie. Ochii tăi se adaptează încet la întunericul din jurul tău când distingi o siluetă albă în aceeași direcție ca și zumzetul. Pulsul și respriația îți sunt acum eratice. Ești foarte aproape de un atac de panică. Totuși, te convingi să cobori pe următoarea treaptă. Și următoarea. Și următoarea. Pași înceți, nesiguri. Îți tremură picioare. Și tacâmurile tremură. Dacă ai putea să ții o mână pe balustradă. Încercând să mergi mai departe îți alunecă piciorul. Îți crește pulsul mai mult și aproape cazi. Dar nu o faci. Poate ar fi fost mai bine așa - ai fi fost deja în bucătărie și s-ar fi terminat acest coșmar. Dar trebuie să continui. Nu ești sigur câte scări mai sunt așa că decizi să te oprești un moment. *tic - tac* *tic - tac*. O fi un ceas în bucătărie? Nu l-ai văzut niciodată. Or fi bătăile inimii tale? Nu. De unde vine? Te uiți în jur. Ți-e frică. Auzi scârțâitul scărilor de parcă ar veni cineva din spate. Nu mai era nimeni la etaj. Nu ai auzit nicio ușă. Ți-e atât de frică. Închizi ochii, dar vezi balerina și silueta albă. Încerci să-ți închizi și urechile, dar ești inundat de zumzet, de ceasul misterios și de pașii venind din spate. Ți-e prea frică să te uiți înapoi, dar o faci oricum. Nimeni. Ești singur în întuneric.


Găsești următoarea treaptă și apoi simți altceva sub picioare. E rece. Gresie. Ai ajuns în bucătărie. Cu greu distingi frigiderul, aragazul, masa și chiuveta. Pui jos vasele. Cu mâinile libere, reușești în sfârșit să pornești lumina.


2 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page