Schimbare?

Așteptăm o schimbare care numa’ nu apare. Noi ca națiune, zic. Am făcut o revoluție acum vreo 30 de ani și de atunci tot așteptăm o schimbare. Am ieșit în stradă, am protestat. În continuare așteptăm o schimbare. Acum că nu suntem mulțumiți cu candidații din turul 2, iar așteptăm o schimbare. Așteptăm, așteptăm, așteptăm… Da’ mai așteptăm mult?

Mă doare sufletul când văd câți oameni NU vor să voteze. Și de data asta nu e vorba numai de România. Faza asta cu votul e o problemă internațională. Britanicii sunt foarte îngrijorați de numărul mic de oameni care s-au înregistrat pentru alegerile din decembrie. Și nu pot să înțeleg sau nu vreau să înțeleg de ce doare așa tare votul. E prea grea ștampila? E prea departe secția de votare? Poate când „voi crește mare” voi înțelege, dar mă cam îndoiesc. Pentru că bula asta de „m-am supărat, nu mai votez” nu e pentru când vei crește mare.

Așteptăm schimbarea. Nu știu de unde o așteptăm. Schimbarea vine de jos. Și da, jos suntem noi toți. Îmi pare rău dacă cineva credea că nu face parte din „jos”. E momentul să ne dăm puțin jos de pe piedestal și să ne amintim că noi toți suntem jos. Și schimbarea prin vot e mai sus decât suntem noi acum.

Schimbarea începe de la a nu te lăsa călcat în picioare. Nu, rectific. Schimbarea începe de la a înțelege când ești călcat în picioare. Doamna care îți zice că deși pare lungă coada, merge repede nu te calcă în picioare. Șoferul de bus care vine să te ajute să îți așezi căruciorul pe locul special nu te calcă în picioare. În schimb, te calcă în picioare omul care se uită urât la tine că are el chef să te judece. Te calcă în picioare rău de tot PROFESORII. Câte povești am auzit în ultima vreme cu profesori care fac exces de putere, n-aveți idee. Nu, elevul care are „tupeul” să zică ce simte nu vrea să-și calce în picioare profesorul. S-a introdus o lege anti-bullying recent, dar bag de seamă că nu se aplică și pentru profesorii de genul ăsta. Apoi, mai ești călcat în picioare și când „societatea” te învață să le dai bani/cadouri unor oameni ca să își facă meseria pentru care sunt plătiți deja. Sau mai ești călcat în picioare când ți se zice la 40 de ani că ești prea bătrân să te angajezi. Toate exemplele astea și bune și rele sunt reale. Sunt exemple din bula mea. Și tind să cred că bula mea e chiar cu coloană vertebrală și simț civic. Nici nu vreau să mă gândesc ce o fi în alte bule pentru că știu că poate fi rău de tot.

Înțelegeți de unde începe schimbarea? Sunt lucruri mici care se pun cap la cap și dau naștere unei societăți sănătoase. Dar asta nu se întâmplă peste noapte. Și pentru că nu se întâmplă peste noapte ne lăsăm păgubași. N-o să evoluăm niciodată dacă tot așteptăm să facă alții. Zâmbește TU către omul care se uită urât la tine. Ajută TU bătrânica să urce în bus. Ridică-te TU în fața nedreptăților. IEȘI TU LA VOT! Nu iese ce-ai votat tu? Aia e, data viitoare du-te iar. Mai ia niște prieteni cu tine. Numai așa poate să „apară” schimbarea pe care o așteptăm.