S.O.S. Literatura Română

Din discuțiile pe care le-am avut cu alți prieteni sau membrii ai familiei care locuiesc în alt loc decât cel în care s-au născut și au copilărit (fie că e alt oraș, altă țară, sau alt continent) un sentiment comun este cel de a nu te simți că aparții nici aici, nici acolo. Mie mi se pare că aparțin și aici și acolo, iar asta îmi place.

Imaginați-vă că între aici și acolo există un zid gros. De unde ai cea mai bună privire de ansamblu? De pe zid, bineînțeles, de pe margine. Și de pe acest zid spun eu

S.O.S. Literatura Română!

O parte din promisiunea mea atunci când am plecat din țară a fost că îmi doresc să promovez toate lucrurile minunate pe care le are România, și să schimb din lucrurile mai puțin minunate din România folosind tot ce învăț și trăiesc în diaspora.

Mă puteți auzi la Social FM spunând (printre altele) că

Sunt norocoasă că m-am născut în România

pentru că pot să ascult mai multă muzică și

pot să citesc mai multe cărți

care nu au fost traduse în Engleză sau în alte limbi de circulație internațională.

Despre cărțile astea vreau eu să vorbesc azi (și nu numai azi).

Îmi place să fac research și să scriu despre literatură. Și fac asta din mai multe perspective. Momentan scriu o lucrare de 10.000 de cuvinte (disertația) despre Tineri și Industria de Carte - perspectiva este cea a unei tinere scriitoare și a unui lucrător de tineret. Am început să lucrez la un proiect despre operele scriitorilor canonici pe care i-am studiat pentru BAC, momentan l-am pus pe pauză, dar voi reveni la el cât de repede. Pentru proiectul final de la unul din cursurile de la facultate voi scrie un eseu de 3.000 de cuvinte în care compar o scriitoare Britanică de romane polițiste din anii '70, P.D. James, cu Rodica Ojog-Brașoveanu. Mai urmează să scriu și un articol pe blog despre Petronela Rotar, Joan Didion, și Max Porter.

Există o punte între Literatura Engleză sau Universală, și Literatura Română. Mai mult decât atât, Literatura Română este fascinantă prin evoluția ei.

Tzvetan Todorov spune că

„fiecare carte majoră stabilește existența a două genuri, realitatea a două norme:

cea a genului pe care îl depășește, care a dominat literatura precedentă,

și cea a genului pe care îl crează”.

Vă las pe voi să interpretați această afirmație în contextul Literaturii Române.

Am făcut o grămadă de eseuri în trei ani de facultate. Imediat sunt cititor profesionist cu diplomă. Sunt critic literar.

Îmi doresc să fiu o voce nouă în lumea asta, să folosesc ce am învățat aici pentru a promova unicitatea Literaturii Române. Îmi doresc să scriu despre ea, despre istoria ei, despre femeile care au scris-o de-a lungul timpului.

Dar dacă pentru un eseu despre Literatura Engleză sau Universală aproape toate resursele de care am nevoie sunt la un click distanță, bine organizate în baze de date coerente, prezentând mai multe opinii clare, pentru Literatura Română mi-este extrem de greu să accesez orice informații. Mai nimic nu poate fi accesat online, există multe goluri, iar o mulțime de texte sunt mai mult filosofice decât academice - sunt povești, nu argumente. Și tot ce există este despre aceiași câțiva autori.

E okay, pe mine nu mă descurajează treaba asta. Pentru disertație lucrez cu extrem de puține resurse, tineretul (16 - 25 de ani) nu pare a fi un subiect de interes pentru lumea literară. E o provocare extrem de utilă pentru mine, învăț cum să scriu despre subiecte puțin discutate. Mă uit la resurse alternative și caut găsesc soluții creative - sincer, fac asta din 2016 de când m-am apucat de voluntariat.

Dar dați-mi voie să vă întreb, vă rog, cum facem ca eu, o tânără de 21 de ani stabilită în Londra, să pot scrie la un nivel profesionist despre Literatura mea? Ce soluții există? De unde pot să cer ajutor? De unde pot să fac rost de materiale?

Este nevoie să începem o discuție despre Literatura Română. Mă doare sufletul când mă gândesc cât de greșit am judecat-o în liceu. Mult timp am crezut că e plictisitoare, de proastă calitate, și preistorică. Nu o să mă ascund. Am descoperit literatura contemporană din greșeală și m-am îndrăgostit de Cristina Nemerovschi și de Petronela Rotar. Când am început să le citesc pe ele și apoi să studiez un pic pe lângă materia de la clasă, pentru olimpiadă, am început să văd partea pozitivă. Am avut un profesor minunat în liceu care ne provoca mereu la discuții interesante, polemici, iar asta m-a făcut să văd puțin mai departe decât prejudecățile mele. Totuși, abia după ce am ajuns la facultate am înțeles-o și acum am început să o iubesc.

S.O.S. Literatura Română

Literatura noastră este unică și minunată, iar eu consider că este esențial să vorbim despre ea. Sper că nu sunt singura care gândește asta. #maiamunsingurdor