România, Lucrătorii de Tineret și Tinerii

Suntem tineri, adolescenți, mai corect. Cu toții avem problemele și nevoile noastre. De data aceasta, nu e o introducere în gândurile unei tinere, ci o simplă afirmație. Nu vreau să mă plâng, dar încep să cred… nu, încep să fiu absolut sigură că adulților „importanți” din țara asta le cam scapă acest aspect. De ce? Păi să începem cu începutul.

Cum se face că în România Youth Work-ul și Lucrătorii de Tineret sunt două chestiuni văzute ca pierdere de vreme? Răspunsul e simplu din punctul meu de vedere. Nu există nici un fel de interes pentru tinerii (și mai târziu adulții) creativi, cu coloană vertebrală și care nu pot fi câștigați cu promisiuni false.

Un Lucrător de Tineret – scriu cu majuscule că doar așa știu că se scriu numele de super eroi – are rolul de a ghida tinerii atât pe plan profesional cât și pe plan personal. S-ar zice că mulți ne ghidează – părinți, prieteni, profesori, etc. – așadar nu ar trebui să avem nevoie de Lucrători de Tineret. Totuși niciunul din cei enumerați nu înțelege și nu cunoaște atât de bine tinerii și nevoie lor din toate planurile. Vă invit la un exercițiu de imaginație.

Ești într-o pădure, pe o cărare și ajungi la o bifurcație, iar fiecare drum duce spre câte un oraș despre care știi una – alta.

Cu tine se află, în prima situație, părinți sau profesori sau prieteni. Este un fapt cunoscut că în cele mai multe cazuri vei fi împins într-un fel sau altul spre un oraș care pare cel mai potrivit din punctul de vedere al partenerului de drum. E doar un fapt, nu o condamnare, nu intenționez să critic pe nimeni. Oamenii se cunosc în primul rând pe sine și tind să se pună în pielea ta și să te îndrume spre ce consideră ei potrivit pentru ei în pielea ta. Deci în această situație șansele sunt 50 – 50 să luăm cea mai bună decizie pentru noi în funcție de cât de bine se potrivește partenerul în pielea noastră. Acest sistem de luare de decizii împreună cu tot sistemul formal de educație și nu numai, sunt mediul în care unii tineri devin vulnerabili și ușor influențabili având mai multă încredere în deciziile altora decât ale lor.

În a doua situație ai cu tine un Lucrător de Tineret. Ce va face el? niciodată nu se va pune el în pielea ta, ci te va încuraja pe tine să te pui în pielea ta. Îți va pune întrebări în așa fel încât tu să iei o decizie cât mai potrivită pentru tine. Mai mult, din discuțiile pe care le-ai avea cu Lucrătorul de Tineret de la începutul drumului prin pădure și până la bifurcație vei fi învățat ce înseamnă asumarea și vei fi descoperit o mulțime de lucruri despre tine.

Problema? Un tânăr care are în bagaj un set de valori morale și care are la un mesaj distanță un om specializat în tineri care să îl îndrume nu va fi niciodată un tânăr manipulabil și nu va accepta niciodată neregulile din jurul lui.

Nu are rost să mai zic că trăim într-o țară în care ni se pun bețe în roate la fiecare pas sau că resursele maxime pe care le poate avea un ONG de tineret abia sunt suficiente pentru a satisface o mică parte din nevoile tinerilor cu potențial de care România nu ducem lipsă chiar deloc.

Totuși, simt că are rost să spun că există oameni care stau toată ziua la dispoziția noastră, a tinerilor, și construiesc strategii de tineret și scriu proiecte și fac hârtii (care nici nu ar trebui să fie responsabilitatea lor, dar cine are bani de contabili).Diana Sabo luptă deja de ani de zile să facă o schimbare pentru noi, nu pentru ea. Schimbările se văd în noi, voluntarii care trecem sau care au trecut prin mână ei și ne formăm în contextele pe care le avem mulțumită ei.

Cel mai recent context de dezvoltare în care „joacă” Diana împreună cu alți Lucrători de Tineret cum ar fiBianca Tatar – din Asociatia DEIS – și alții de la alte asociații? Baia Mare - Capitala Tineretului din Romania

Pentru ca programul de capitală să poată funcționa este nevoie de tineri voluntari, iar pentru ca voluntarii să poată „funcționa” este nevoie de altfel de contexte care implică training-uri și situații concrete de voluntariat (de exemplu ONG Quest-ul din 2 mai).

Bine, mai e nevoie și de bani și de implicarea de încredere a autorităților, dar nu sunt în măsură să vorbesc despre asta, zic și eu ce știu, dar nu mă bag.

Oamenii ăștia care își consumă timp și energie doar pentru ca noi să ne dezvoltăm sunt oameni care trebuie respectați și care ar trebui să primească mai multă recunoaștere pentru ceea ce fac pentru tineri.

Dar de ce ar fi apreciați cei care își doresc „o societate bazată pe educație, iubire și respect în care tinerii sunt ascultați, implicați și valorizați” (viziunea Asociației DEIS)? De ce ar fi încurajați tinerii să schimbe lucruri, să ia decizii benefice pentru ei și comunitate? Visez și eu la viziunea DEIS-ului că doar nu degeaba fac voluntariat acolo de aproape doi ani.

Ce frumos ar fi dacă toți tinerii am lupta în scop comun pentru a transforma idealul în realitate astfel încât să beneficieze toți tinerii de programe pentru tineret, Lucrători de Tineret, centre de tineret…

Și-așa noi, tinerii care creștem prin ONG-uri, suntem coșmarul sistemului corupt și fals din România… ar fi tare să le arătăm că de ce te temi nu scapi.