Prima dată (înapoi) în Central London

Ce dor mi-a fost de London Bridge și de Shard și de toate acele clădiri vechi și înalte!

Cu cât călătorim mai departe de casă, cu atât mai tare simțim „noua normalitate” și sinceră să fiu, chiar nu mă deranjează. Este un aer puțin distopic cu vocile și afișele spunându-ți să porți mască (acoperindu-ți nasul și gura) și să-ți cureți mâinile, și mai mult la metrou unde de obicei este un ecou ciudat (vocea din bus e mai prietenoasă). Totuși, găsești dezinfectant peste tot și porți măști, protejându-te de aerul condiționat și, mai târziu, de frigul care-ți îngheață nasul. Chiar și când te plimbi te simți mai sigur și e mai organizat - pe London Bridge au introdus „benzi” pentru pietoni ca să mergi mereu pe stânga.

Până acum, Central London și celelalte zone pe care le-am văzut par destul de sigure. Sunt oameni care nu-și poartă măștile nici măcar în mijloacele de transport în comun sau care nu le poartă corect, totuși majoritatea respectă măsurile de siguranță. Pub-urile sunt foarte aerisite, ceea ce le face mai confortabile și mai calme. În plus, lipsa turiștilor înseamnă că nu e la fel de aglomerat ca de obicei (deși știu că asta e rău pentru economie, știu). Sper că vom reuși să evităm sau să controlăm un al doilea val fără să intrăm iar în lockdown.