Prea rece de stat afară, prea cald de stat în casă

Una dintre problemele cu începutul primăverii este că încă e prea rece de stat afară, dar când iese soarele pur și simplu nu vreau să stau acasă, mai ales dacă deja aveam de ieșit. Ah și soarele este atât de înșelător! Mă face să vreau să ies la plimbare, dar dacă nu sunt suficient de bine îmbrăcată pur și simplu nu se poate.

Așadar, am găsit un compromis azi. După ce am terminat la facultate, am luat busul înapoi în Woolwich, am mers la artFix și m-am pus la o masă în fața unui geam gigantic. A fost plăcut pentru că eram înăuntru, dar am simțit și soarele. Am reușit și să lucrez, am mâncat, și am băut o cafea. Ce altceva mai pot eu cere de la ziua asta?

Pe bus am început să mă gândesc la toate lucrurile pe care le am de făcut săptămâna asta și am început să mă simt puțin copleșită. Eram curioasă care o fi faza cu toată copleșeala asta și am verificat cu mintea, inima, și corpul. Pe de-o parte, mintea mi-era în regulă. Pe de altă parte, mi-am dat seama că e încercarea disperată a inimii mele de a mă face să simt vreun fel de emoție înainte să încui totul pe afară. Mai era și o frică a corpului meu de a fi ignorat. E în regulă, acum că știu, pot să am grijă de nevoile mele și să-mi împart timpul echilibrat.