Pe omoplatul stâng
Ce am pe omoplatul stâng? Un tatuaj!?😮🤯
Da. Este un tatuaj. Și cu cât mă gândesc mai mult la el cu atât îi găsesc mai multe semnificații. Ea. I-am dat un nume. Ea e Lyra. Lira lui Apollo. Și numele daemonului meu păzitor (revin imediat la această idee). O vreau de 5 sau 6 ani încoace, dar n-a fost o prioritate. Știam că se va întâmpla la momentul potrivit. De Crăciun am primit un gift card pentru un tatuaj la Evil from the Needle de la „oamenii mei preferați din casă”, așa că a venit vremea.
Gândesc prea mult așa că, după cum vă puteți aștepta, am întors tatuajul ăsta pe toate părțile să-i găsesc toate semnificațiile. Și încă sunt destul de sigură că nu le-am descoperit pe toate. Pe măsură ce trece timpul probabil voi conecta alte idei cu Lyra. Probabil e defect profesional pentru că trebuie să fac asta mereu în literatură.
Daemonul Păzitor
Am crescut cu convingerea că am un înger păzitor care are grijă de mine. Odată cu trecerea timpului, am început să mă îndoiesc de asta și să-mi pun întrebări (cum tindem să facem cu toții, cred) și am ajuns la concluzia că cel mai probabil nu este un înger entitatea care mă urmărește peste tot. Dar sigur nu era nici un demon. Am început să cercetez și am descoperit daemonul.
Daemonul este o deitate minoră sau un spirit îndrumător, asemenea daemonilor din religia și mitologia Greciei antice și, mai târziu, a religiei și filosofiei Elene.
Mi-a plăcut conceptul. Nu-i o entitate bună, dar nici rea. E doar un spirit îndrumător. Cuvântul „daimonic” (pentru care nu găsesc o traducere prea bună în Română) este derivat din „daemon” și se leagă de sine și individualitate.
(psihologie) Neliniștea care există în noi toți, care ne forțează către necunoscut, ducând la distrugerea sinelui și/sau la descoperirea sinelui.
(psihologie, spiritualitate, mitologie, literatură) Călătoria și tranziția de la inocență la experiență; parte a procesului de individualizare.
(mitologie, literatură) Locul în care se întâlnesc lumina și întunericul.
Mult mai târziu am învățat că „personajul” principal din probabil cel mai fascinant poem Romantic din literatura Română - „Luceafărul” lui Eminescu - e tot un daemon, iar conceptul se leagă de „geniu” și inspirație. Pentru o adolescentă cu o super pasiune pentru scris și cu o dorință puternică de a schimba lumea, citatul care explică poemul a fost o revelație.
„Dacă geniul nu cunoaște moarte și numele lui scapă de noaptea uitării, aici pe pământ, nici nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”
Puțin existențialism sau nihilism n-au rănit pe nimeni.
Lyra
După ce mi-am dat seama ce fel de entitate aș accepta ca partener constant, am decis să-i caut un nume. Ceva m-a făcut să simt că această entitate copiază identitatea de gen a protejatului, așa că a devenit o „ea”. Și din moment ce daemon-ul se leagă de mitologia Greacă, iar eu ador mitologia Greacă, am început să caut idei de nume acolo.
Fun fact despre mitologia Greacă: „Legendele Olimpului” (Zeii) de Alexandru Mitru a fost prima carte pe care nu am putut s-o las din mână. Am petrecut un weekend întreg cu nasul între paginile ei, am stat până super târziu, am ajuns să citesc la lanternă sub plapumă. Aveam în jur de 11 ani pe atunci.
Deci, cum mă uitam eu prin mitologie, am început să mă uit la Muze pentru că voiam să leg această entitate de cea mai mare pasiunea pe care o aveam atunci - muzica. Am conectat Muzele cu liderul lor, Apollo, al cărui simbol este (printe altele) lira. Lira are corzi și la fel are și chitara. Și chitara m-a ajutat să trec prin perioada în care Mami se lupta cu cancerul (aici sunt două articole scurte despre asta: partea 1 - partea 2).
Te vei numi Lyra.
Mai târziu, când m-am reconectat cu pasiunea pentru literatură am realizat că Apollo e și zeul poeziei, termen care e folosit de Grecii antici pentru literatură în general. Plus, e zeul tinereții/tinerilor. Ce-și poate dori mai mult un scriitor & lucrător de tineret, care adoră muzica și să cânte la chitară?
Tatuajul
Când am descoperit-o pe Lyra mi-am imaginat-o ca un fel de versiune perfectă a mea. O vedeam puternică și echilibrată. Bea din 2016 nu ar fi putut să schimbe lumea, dar Lyra ar fi putut. Iar eu voiam să „fuzionez” cu ea, voiam să fiu ea.
După o vreme, am început să fac voluntariat, mi-am găsit puterea pentru a cânta în public, am început să-mi scriu gândurile. Mi-am început călătoria și tranziția de la inocență la experiență; parte a procesului de individualizare și am fost împinsă de forța daemonică din mine, ducând la descoperirea sinelui. Am început să am un impact. Într-o zi m-am uitat la mine și am realizat că am devenit acea versiune ideală a mea în care o vedeam pe Lyra. Bineînțeles, nu sunt perfectă. Cel puțin nu în sensul universal al cuvântului. Nici nu cred în perfecțiune „perfectă”, ci mai degrabă în perfecțiune „personală”, pe care doar noi o putem defini și măsura.
Bea și Lyra nu mai sunt două entități separate. Lyra este acum parte din mine sub forma unei lire pe omoplatul meu stâng.
Poziționarea
(Nu credeam că voi scrie despre asta, dar tocmai am realizat că și poziționarea are o semnificație)
Am ales omoplatul stâng pentru (ceea ce credeam că este) un motiv simplu - am o cicatrice pe omoplatul drept de la un semn de mamă pe care a trebuit să-l operez. M-am atașat de cicatrice și n-aș fi vrut să o acopăr. Plus din research-ul meu am înțeles că e mult mai complicat să tatuezi pe piele cicatrizată.
Totuși, tocmai am realizat că e mai mult decât atât. Am ținut-o de mână pe Mami foarte multă vreme în comparație cu majoritatea copiilor pe care îi știu. Ea mereu era în dreapta mea. Asta înseamnă că Lyra/entitatea mea păzitoare a fost mereu în stânga.
Asta ar trebui să fie semnificația completă a tatuajului de pe omoplatul meu stâng, până la 06.05.2021.
Voi vrea și alte tatuaje în viitor. Vulpea B-Side, ceva care să aibă legătură cu lucrul cu tinerii (probabil ceva fel de fulger, care e legat și de mitologia Greacă prin Zeus), ceva legat de „originile” mele, ceva despre cărți/scris/literatură (pentru că da, sunt atât de tocilară 😅) și cine știe ce se mai ivește. Poate voi înlocui niște idei de tatuaje cu inele - nu știați, dar fac asta de ceva vreme. Un lucru e sigur - Lyra nu va fi singurul meu tatuaj și oricine urmează va avea o poveste plină de semnificații, exact ca Lyra.