Observând Tinerii (Primul meu eseu de Antropologie)

O notă înaintea textului

Acesta este primul meu eseu de Antropologie. A fost o evaluare formativă așadar nu am primit notă, dar am primit feedback. 

Deși este un text bun, nu e chiar Antropologic, ci mai mult Literar. Bineînțeles, era de așteptat, având în vedere că asta am studiat în ultimii trei ani. Care e diferența? În Literatură citim un text, îi asociem o teorie, iar apoi scriem în detaliu cum se potrivește cu acea teorie. Trebuie să explicăm mult, să interpretăm, să analizăm, și să despicăm firul în patru. În Antropologie lucrăm cu oameni. Cuvintele se iau așa cum sunt - asta mi-a zis participantul și asta înțelege el/ea. Rolul meu este să iau aceste cuvinte și să le pun într-un context. 

Să luăm cerința eseului și să comparăm introducerea mea originală cu cea mai Antropologică. 

Essay question 6. De ce ne-ar putea ajuta să gândim prin experiențe reale pentru a privi probleme sociale din noi perspective?
(Am să las și cerința în Engleză aici: Why might thinking through lived experience help us gain new insights into perennial social issues?)

În Literatură am spune (cum am zis și eu inițial)
    În acest eseu, voi discuta despre cum prejudecățile împotriva tinerilor sunt o problemă socială și voi folosi exemple din experiența proprie pentru a arăta cum oferirea unor oportunitățile care să reflecte nevoile și dorințele reale ale tinerilor poate să fie un pas valoros în dezvoltarea lor. 

→ asta înseamnă că voi demonstra că acele prejudecăți sunt probleme sociale, voi trece cititorul prin câteva exemple bine analizate în care spun de ce e important să le oferi tinerilor oportunitățile potrivite, explic ce se schimbă atunci când îi observăm în acel context, și concluzionez. 

În antropologie am spune (cum veți vedea în eseu, mai jos) :
    În acest eseu, voi discuta despre motivele pentru care este important să petreci timp real cu tinerii și să îi observi pe măsură ce se dezvoltă într-un spațiu în care le sunt oferite oportunități care reflectă nevoile și dorințele lor. Asta ne va ajuta să privin prejudecățile împotriva tinerilor, o problemă socială cu care ei se confruntă des, dintr-o perspectivă diferită.

→ aici știm deja că prejudecățile împotriva tinerilor sunt o problemă socială iar eu trebuie doar să explic de ce este important să observăm tinerii în context. Prin (aceleași) povești și exemple, construiesc o parte teoretică în care pun totul în context și concluzionez. 

Eseul pe care îl vedeți mai jos a fost editat parțial după feedback-ul pe care l-am primit. În general, textul avea tot ce-i trebuia de la început, ce n-am prins eu a fost încadrarea și concentrarea. 

Încă ceva, textul sună puțin ciudat în Română. Dacă puteți, aș recomanda să citiți varianta originală, în Engleză.

- Eseul începe aici -

Observând Tinerii

Etichetați ca fiind fără experiență, nesăbuiți, leneși, sau iresponsabili, tinerii sunt deseori excluși din procesele de luare a deciziilor direct sau indirect iar oportunitățile de a face alegeri le sunt limitate, ei fiind blocați într-un spațiu de tranziție între copilărie și maturitate. Rezistența de a participa în sistemul formal de educație este văzut ca lene, în timp ce implicarea în unele activități extracurriculare este considerată o pierdere de vreme. În schimb, atunci când schimbăm perspectiva și le dăm voie tinerilor să experimenteze și să conteste normele și așteptările, vedem potențialul lor de a fi inovatori creativi excelenți și de a deveni cetățeni activi în comunitățile lor. În acest eseu, voi discuta despre motivele pentru care este important să petreci timp real cu tinerii și să îi observi pe măsură ce se dezvoltă într-un spațiu în care le sunt oferite oportunități care reflectă nevoile și dorințele lor. Asta ne va ajuta să privin prejudecățile împotriva tinerilor, o problemă socială cu care ei se confruntă des, dintr-o perspectivă diferită.

Acum câteva zile am postat pe Instagram un story în care îi rugam pe tineri să-mi spună dacă s-au simțit vreodată invalidați pur și simplu din cauza vârstei lor. Mai jos sunt poveștile a patru tineri cu vârste cuprinse între șaisprezece și douăzeci de ani.

A s-a apucat recent de un sport. A început să lucreze cu un antrenor amator, dar după o vreme, a decis să treacă la următorul nivel și să participe la competiții. A a făcut niște căutări și a găsit un antrenor profesionist în orașul său. Antrenorul amator și membrii mai în vârstă din echipa lui îi spun lui A că a luat o decizie greșită și că tinerii ar trebui să asculte de adulți.

La școală, B își pierde ușor concentrarea. Le e greu să înțeleagă de ce le este utilă toată informația care le este predată, mai ales că nici profesorii nu par prea entuziasmați de lecții. B uite deseori să-și facă temele și studiază până târziu, de obicei cu o zi înaintea unui test. Părinții lui B sunt la muncă toată ziua și nu știu prea multe despre preocupările lui B. Ocazional îi spun că este un/o adolescent(ă) leneș(ă) și iresponsabil(ă).

În timpul verii, C s-a gândit să se angajeze undeva part-time. Îi place să citească și organizează un club de carte informal împreună cu niște prieteni, așadar aplică pentru un post de începător la biblioteca din cartier ca „prieten de carte”. După interviu, lui C i se spune că este prea tânăr(ă) și că este imposibil să aibă suficient de multă experiență sau competențele necesare pentru acest rol.

D s-a înscris la un curs de prim-ajutor. În timpul pregătirii, i se spune să se aștepte ca oamenii să îi spună că nu vor ajutor de la tineri. Chiar dacă majoritatea participanților au sub douăzeci de ani, adulții îi invalidează spunând că se joacă de-a salvatorii. Părinții lui D îi spun, de asemenea, că este o pierdere de vreme.

S-ar putea spune că poveștile de mai sus sunt incidente izolate. Totuși, prejudecățile împotriva tinerilor se pot vedea în media și în politici publice, ceea ce evidențiază cât de comune sunt. Andy Furlong (2009) subliniază că titlurile din media despre generațiile tinere sunt „rareori pozitive; activitățile tinerilor sunt frecvent prezentate ca dezagreabile, pericuoase sau amenințătoare și semnalează un declin al standardelor moral” (Furlong, p. 258) (1). Ginwright et al. (2005) explică felul în care o parte din aceste etichete se reflectă în politicile publice și „oferă o analiză vastă a condițiilor sociale și economice care împiedică dezvoltarea sănătoasă a tinerilor” (Ginwright et al., p. 25).

În primul rând, spunem că valul curent de politici îndreptate către tineri îi claseasă ca fiind cetățeni de clasă secundară cărora le este îngrădită participarea democratică. În al doilea rând, oferim o critică a cadrelor conceptuale existente pentru dezvoltarea tinerilor, pe care le numim abordarea de tip problemă și abordarea de tip posibilitate. Abordarea de tip problemă vede tinerii din mediul urban ca amenințări la adresa societății civile, în timp ce abordarea de tip posibilitate vede tinerii ca și consumatori pasivi ai vieții civice. Ambele cadre complică mai mult decât explică experiența tinerilor în societate. (Ginwright et al., p. 25) (2)

Aceste politici încadrate greșit rețin tinerii într-un cerc vicios - sunt văzuți ca fiind iresponsabili, nu le se oferă oportunitatea de a participa în procesul de luare al deciziilor sau să facă alegeri, ei răspund opunând rezistență împotriva structurilor în care au fost forțați să intre, ceea ce îi face să pară iresponsabili. Este, de asemenea, util să ne uităm de ce există aceste prejudecăți. Este clar că cei care creează aceste politici sunt deconectați de realitatea de la firul ierbii mai ales atunci când vine vorba de tineri ai căror dezvoltare se petrece pe o durată mai mare de timp cu schimbări subtile care sunt greu de cuantificat pe o scară universală.

Am să vă ofer povestea mea de dezvoltare ca un exemplu de proces pe termen mediu spre lung.

Bea și una dintre prietenele ei sunt pasionate de muzică. Aud despre un eveniment cu muzică live și merg să vadă care e faza. Se simt bine iar câteva zile mai târziu sunt invitate de către un lucrător de tineret la centrul de tineret din orașul lor pentru a se implica în mai multe concerte care urmau să aibă loc. Se duc, iar la prima întâlnire grupul de tineri alege împreună o listă de melodii și timp de câteva săptămâni se duc regulat la centru pentru repetiții. Evenimentele ies foarte bine, iar oamenii de la centru sunt foarte faini, așadar Bea decide să rămână ca voluntar.

Peste câteva luni, un lucrător de tineret le spune voluntarilor să vină cu idei de evenimente săptămânale care să aibă loc pe perioada de iarnă în centrul de tineret. De asemenea, li se spune că ei vor fi responsabili să promoveze și să organizeze evenimentele, bineînțeles, cu ajutorul lucrătorilor de tineret dacă simt că este necesar.

Centrul de tineret din poveste este Centrul de Tineret Baia Mare, un spațiu deschis tinerilor (open-access) al Direcției Județene pentru Tineret (și Sport) gestionat de DEIS, un ONG condus de lucrători de tineret. Un aspect important al acestui centru și al altor spații deschise (open-access) este că le oferă tinerilor posibilitatea să „împrumute ideea de proprietate într-un mod protejat” (Childress, p. 199) (3), astfel creându-se un spațiu sigur care îi încurajează să participe și să co-creeze proiecte având la bază nevoile și dorințele lor.

În povestea mea, lucrătorul de tineret le-a oferit tinerilor o oportunitate de a urca pe scara participării lui Hart (vedeți Fig. 1) pe treapta 6. Adultul inițiază dar deciziile sunt luate împreună cu tinerii (step 6. Adult-initiated, shared decisions with young people.)

Fig. 1

Alegerile sunt puse în mâinile tinerilor iar ei au libertatea de a face orice consideră ei că pot implementa și ar funcționa pentru alți tineri din jurul lor. Ideile generate de voluntari vin dintr-o motivație interioară, fără să fie forțați să facă ceva, iar asta îi face mai dispuși să se implice și să rămână dedicați.

În Ianuarie 2017, grupul de voluntari de la Centrul de Tineret Baia Mare a decis să implementeze trei evenimente: o seară de jocuri, „jam session”-uri, și karaoke. Lucrătorul de tineret i-a ajutat să identifice diferitele sarcini necesare pentru organizarea evenimentelor iar apoi echipa și-a împărțit munca. Evenimentele au fost un succes, crescând vizibilitatea centrului de tineret în comunitatea locală, și au continuat săptămânal până la începutul lui Martie când echipa a început să se concentreze pe alte proiecte. Pe măsură ce a trecut timpul, în următoarele douăsprezece luni, tinerii voluntari au ajuns la treapta 7 cu două proiecte inițiate de ei - o consultare publică despre problemele specifice cu care se confruntă adolescenții și un concert în grădina centrului de tineret - iar apoi la treapta 8 când Baia Mare a câștigat titlul de Capitala Tineretului din România 2018 - 2019. Toți tinerii implicați în această serie de experiențe au demonstrat că sunt capabili să ia decizii bune pentru ei și pentru comunitățile lor, și-au arătat dedicarea și entuziasmul și au demonstrat că pot să aibă un impact pozitiv în societate. Mai mult decât atât…

…învățarea în contexte non-formale (de exemplu, muncă plătită, activități de petrecere a timpului liber, prin implicarea în activități culturale și de voluntariat) este [de asemenea] valorizată de tineri pentru că, spre deosebire de educația formală, îi pregătește să gestioneze probleme imediate și exersează alegerile și luarea de decizii.

(Wyn, p. 103, sublinierea mea) (4)

Toate acestea atrag tinerii mai mult pentru că le este ușor să vadă aplicabilitatea competențelor pe care le dezvoltă. Este de asemenea important că făcând lucruri dintr-o motivație interioară, dezvoltarea lor este condusă chiar de ei iar atunci când munca lor produce rezultate de succes, îi încurajează să continue să facă ceea ce este important pentru ei înșiși.

Mai ales pentru că în timpul adolescenței „grupul de prieteni devine mai important” (Bassani, p. 76) (5), tinerii se vor simți mai confortabil în jurul altor persoane de vârsta lor, într-un spațiu deschis dedicat tinerilor, așadar observându-i într-un spațiu în care ei pot să ia decizii fără a fi constrânși ar fi mult mai concluziv decât încercarea de a trage concluzii bazate pe interacțiunile lor într-un spațiu formal supravegheat cu atenție. Bucholtz (2002) subliniază că „cercetările au abordat de obicei adolescența din perspectiva maturității, minimizând interacțiunile și produsele culturale care vin direct de la tineri în favoarea unei emfaze pe tranziția către maturitate” (Bucholtz, p. 525) (6), ceea ce întărește ideea incorectă că tinerii ar fi doar niște adulți sub-dezvoltați, fără experiență, și incapabili de a funcționa în societate. În schimb, Julkunen (2009) explică faptul că

tinerii reacționează atât împotriva, cât și și în concordanță cu structurile societății. [...] Tinerii învață unii de la alții, interacționează unii cu alții și dezvoltă activități noi care îi ajută să treacă peste diferite obstacole și să rezolve o parte din contradicțiile care reies din condițiile din societate. (Julkunen, p. 162) (7)

Privind adolescența ca fiind o etapă complet dezvoltată, nu o tranziție în viața unei persoane ar crea o oportunitate pentru cercetări, media, politici, și publicul general să reconsidere ideile incorecte repetate în continuu despre tinerele generații și să nu le mai demonizeze. Un mod de a face asta ar fi cel de a pune accent pe experiențele reale ale tinerilor și ale lucrătorilor de tineret ceea ce ar crea, mai departe, o oportunitate de a observa întregul proces de dezvoltare al tinerilor.

Este important și să notăm contextul în care aceste observații sunt făcute. De exemplu, tinerii din 2017 au avut parte de o tranziție mai fluidă de la copilărie la adolescență, urmând o traiectorie relativ previzibilă. Spre deosebire de ei, generația adolescenților de azi a apărut în timpul unei pandemii care a făcut ca tinerii să nu poată socializa mult timp, nu au putut construi relații, și în general nu au putut să-și exploreze independența, așadar înainte ca ei să poată începe să urce pe scară, au nevoie de timp să se conecteze cu ei înșiși, ceea ce este un răspuns natural pentru libertatea proaspăt descoperită, așadar dacă ar fi să-i punem chiar acum sub lupă, am putea trage niște concluzii incomplete.

Cercetările care au în prim-plan tinerii ar trebui să ia în considerare perioade mai lungi de experiențe, întrucât schimbările ar putea să pară mai puțin importante la început chiar dacă ele sunt un pas într-un proces mai mare. Stereotipurile din jurul tinerilor au apărut din observații făcute despre ei în contextele nepotrivite sau la momentul nepotrivit, iar astfel pentru a demonstra că nu sunt în general valabile ar fi nevoie să ne concentrăm pe spațiile în care tinerii pot să prospere.

1. Andy Furlong (2009) emphasises that media headlines about the younger generations are ‘rarely positive; young people’s activities are frequently portrayed as distasteful, dangerous or threatening and as signalling a decline in moral standards’ (Furlong, p. 258).

2. Ginwright et al. (2005) explain how some of these labels are reflected in policymaking and ‘offers a comprehensive analysis of the social and economic conditions that impede young people's healthy development’ (Ginwright et al., p. 25).

First, we argue that the current wave of policy directed at youth renders them second-class citizens who are prevented from full democratic participation. Second, we offer a critique of existing conceptual frameworks for youth development, which we call the problem-driven and the possibility-driven approaches. The problem-driven approach treats urban youth as threats to civil society, while the possibility-driven perspective views young people as passive consumers of civic life. Both frameworks obscure more than they explain youth's experiences in society. (Ginwright et al., p. 25)

3. An important aspect of this and other open-access areas is that it allows young people to ‘borrow ownership in a protective way’ (Childress, p. 199)...

4. Moreover, …learning in non-formal settings (for example, paid work in workplaces, in leisure pursuits, engaging in cultural activities and in voluntary work) is [also] valued by young people because, unlike formal education, it equips them to engage with immediate issues and rehearses the exercise of choice and decision-making. (Wyn, p. 103, my emphasis)

5. Especially as during adolescence ‘the peer group becomes more prominent’ (Bassani, p. 76)...

6. Bucholtz (2002) points out that ‘research has usually approached adolescence from the perspective of adulthood, downplaying youth-centered interaction and cultural production in favor of an emphasis on the transition to adulthood’ (Bucholtz, p. 525)...

7. Julkunen (2009) explains that

young people both react to and act upon societal structures. [...] Young people learn from each other, they interact with each other and they develop new activities that help them overcome various obstacles and resolve some of the contradictions which arise from societal conditions. (Julkunen, p. 162)

Bibliography

Bassani, Cherylynn, ‘Young people and social capital’, in Andy Furlong, ed., Handbook of Youth and Young Adulthood, Routledge, 2009, pp. 74 - 80

Bucholtz, Mary, ‘Youth and Cultural Practice’, Annual Review of Anthropology, vol. 31 (2002), pp. 525 - 552

Childress, Herb, ‘Teenagers, Territory and the Appropriation of Space’, Childhood, vol. 11 (2004), pp. 195 - 205

Furlong, Andy, ‘Young people, culture and lifestyles’, in Andy Furlong, ed., Handbook of Youth and Young Adulthood, Routledge, 2009, pp. 241 - 242

Ginwright, Shawn, Julio Cammarota, Pedro Noguera, ‘Youth, Social Justice, and Communities: Toward a Theory of Urban Youth Policy’, Social Justice, vol. 32 (2005), pp. 24 - 40

Julkunen, Illse, ‘Youth unemployment and marginalization’, in Andy Furlong, ed., Handbook of Youth and Young Adulthood, Routledge, 2009, pp. 157 - 166

Wyn, Johanna, ‘Educating for late modernity’, in Andy Furlong, ed., Handbook of Youth and Young Adulthood, Routledge, 2009, pp. 97 - 104

Fig. 1: Hart’s Ladder of Participation, https://360participation.com/models-of-participation/ (accessed 12/11/2022)