Oameni vechi și noi

Fiind pisica de la Centrul de Tineret, știu tot și pe toată lumea! Sunt prima care întâmpină toți oamenii noi care intră pe ușă. Sunt prea drăguță și bineînțeles că nu-mi rezistă nimeni. Nici măcar cei care zic că nu le plac pisicile! Dar mi-e drag și să văd niște fețe familiare, mai ales oamenii care au fost aici în prima mea zi.

Încă-mi amintesc prima zi… Toată lumea era atât de entuziasmată să mă întâlnească și să se joace cu mine, dar eram numai o pisicuță micuță așa că am obosit repede. Atunci am observat-o pe Bea - singura care nu mă băga în seamă. Citea. Așadar, când am simțit că mi-e somn, m-am urcat lângă ea și am adormit. Sunt destul de sigură că s-a topit un picuț și așa am ajuns noi prietene.

Vedeți voi, dragi cititori, lucrul cu tinerii se întâmplă în multe feluri. Înțeleg că după s-a deschis către pisici, Bea a învățat să-și țină mintea deschisă și să lase prejudecățile în urmă. Lucrurile mici au cel mai mare impact.

— Deisy, Pisica Lucrător de Tineret