O zi plină, plină

Îmi trag sufletul înainte să intru în alte câteva ședințe. Am muncit... toată ziua azi. Puțin din asta, puțin din cealaltă, o pauză de masă, iar apoi încă ceva de făcut.

În ultima vreme mi-am dat voie să reflectez și să mă verific emoțional cât mai des. Cred că de fapt am fost tot timpul o persoană reflexivă, de aici și capacitatea mea de overthinking, dar încercam să mă fac să raționalizez mai mult.

Oricum...

Mă întreb deseori dacă mă simt obosită sau frustrată de munca pe care o fac. Uneori răspunsul este da, și este în regulă - iau acele sarcini cu grijă și cu răbdare. Totuși, de cele mai multe ori răspunsul este nu. Mă simt satisfăcută de rolurile și responsabilitățile mele, simt că munca pe care o fac are sens și pot să văd progresul. Este atât de important!

Voi ce simțiți față de lucrurile pe care le faceți în fiecare zi? Ce simțiți față de viitor? Știu, uneori e greu să ne întrebăm lucrurile astea, dar poate într-o pauză vă dați voie să le explorați.