O resetare emoțională în „Biblioteca de la Miezul Nopții”. O recenzie de carte și de viață.

Cărțile au un fel de a te găsi la momentul potrivit. Am senzația că Universul pur și simplu știe… 

Octombrie și Noiembrie au fost extenuante fizic, mintal și emoțional. Când am ajuns acasă săptămâna trecută mi-am dat seama că zilele mele se vor așeza la loc în rutina lor normală. M-am simțit eliberată dar s-a și deschis un dig emoțional pe care îl țineam înapoi. Spirala în care mi-au picat sănătatea mintală și gândurile? Analiza și supra-analiza tuturor alegerilor pe care le-am făcut până acum și posibile variante ale viitorului. M-am prins la mijloc și mă gândeam mai ales la lucuri pe care le-aș putea regreta…  

Muncind ca responsabil pe comunicare pentru Summitul Tinerilor 8.0 plus reîntoarcerea la facultate, munca la Liga Studenților, DEIS UK, și un training în Slovenia, Octombrie și Noiembrie au fost două luni de productivitate maximă. Două luni în care am făcut ce știu eu mai bine ca să mă sabotez - mi-am pus emoțiile pe minim și mintea pe maxim. Știam ce fac așa că mi-am lăsat niște sentimente să iasă la suprafață. Am plâns ascultând muzică în fața ecranului și pe o bancă pe malul Tamisei. M-am simțit și fericită și plină de energie când mi s-a ivit oportunitatea. Mi-am făcut Yoga-ul în fiecare săptămână în Octombrie și apoi 20 de minute pe zi în Noiembrie. Sunt tare mândră de cum m-am descurcat. Și totuși, când s-a dus adrenalina, am simțit că mă înec.

Să intre în scenă „Biblioteca de la Miezul Nopții” de Matt Haig. O carte despre regrete. Alegeri și rezultate. Prezentul real și un număr infinit de prezenturi posibile. Aveam nevoie de cartea asta.

Personajul principal este Nora, o femeie de 35 de ani care decide să-și încheie viața. Este nefericită, singură, obosită… Alunecând într-o comă cauzată de o supradoză, se „trezește” în această bibliotecă cu bibliotecara de la fosta ei școală. Aici, toate cărțile sunt vieți pe care ea le trăiește în universuri paralele și de fiecre dată când Nora deschide o carte este teleportată într-una din acele vieți. Când se simte dezamăgită, revine în bibliotecă. Până când [n-o să vă zic cum se termină!]

Biblioteca mea de la miezul nopții ar fi un centru de tineret. Bibliotecara mea un lucrător de tineret. 

Cum citeam, mi-am dat voie să alunec și să simt diferitele viitoruri… Nu m-am mutat în Londra, nu m-am certat cu cea mai bună prietenă când aveam 15 ani, nu m-am dus la centrul de tineret, nu am început DEIS UK, am fost acolo când mi s-au dus bunicii și câinele din copilărie, nu am făcut o facultate de Literatură și Creație Literară sau un Master în Antropologie & Lucru cu Tinerii, am publicat o carte de succes sau am continuat cu muzica, nu am cunoscut oamenii pe care îi cunosc acum… Dar cine are nevoie de posibilități atunci când prezentul are atâtea fețe?

Mă uit la această poză. 

Eu, la Summit. Vorbesc în fața multor oameni. Majoritatea (dacă nu chiar toți) mi-au văzut postările pe social media. Am fost și facilitator, vorbind despre lucrul cu tinerii în context digital. Bineînțeles, am fost și lucrător de tineret. Președinte și membru fondator al unui ONG. Studentă la Antropologie, Dezvoltare Comunitară, și Lucru cu Tinerii. Cineva care a început în Baia Mare și a ajuns în Londra. 

Pot să fac o hartă a tuturor momentelor care m-au adus la această poză și je ne regrette rien.

Biblioteca de la Miezul Nopții a venit la momentul perfect. Dacă vreodată te simți pierdut în viață, citește frumusețea asta. Probabil și eu am să revin la ea într-o zi. O să te întoarcă cu susul în jos în cel mai bun mod. Pentru mine a fost o resetare emoțională. 

Cum mă simt acum? Împăcată. Echilibrată. Recunoscătoare. Mulțumită. Mi-au plăcut lunile astea cu multă muncă și sunt entuziasmată pentru prezent și viitorul apropiat. Viitorul va fi copleșitor mereu așa că îmi fac alegerile una câte una, informate și asumate. Nu e cazul să mă stresez cu asta sau cu trecutul. Există o Bea care face altceva în fiecare univers paralel și sper că e fericită și acolo.