O pauză lângă Tamisa

Ce zi frumoasă de mers la facultate! Dimineață am stat o vreme la bibliotecă și am lucra la roman. Am 5683 de cuvinte și, sincer, aș putea să-l trimit mâine (6000 - 10% = 5400 deci sunt bine cu numărul de cuvinte). Bineînțeles, nu voi face asta. Mai am mult feedback de primit și, implicit, schimbări de făcut. Dar sunt pe drumul cel bun.

Aș zice că a venit primăvara în forță aici în Londra. Pe bus, am auzit trei doamne în vârstă discutând că mâine plouă. Eu le-am crezut pe cuvânt și nu am vrut să pierd șansa de a respira niște aer curat, așa că am profitat de ziua asta însorită și am făcut o pauză lângă Tamisa.

E foarte frumos și relaxant. În drum spre casă, mă gândeam că locuiesc într-un oraș atât de diferit de cel în care am crescut, atât de departe, dar nici măcar o bucățică din mine nu regretă. Pentru că acest oraș se simte ca acasă.