O descriere senzorială a izolării

Geamurile sunt deschise toată ziua. E cald și însorit. A plouat puțin azi dimineață așa că aerul era mai curat decât de obicei. Camera e inundată de parfumurile lumii exterioare. Miroase a ploaie, tei, flori și, azi, a iarbă proaspăt tunsă din parcul de peste drum.

Din parc se aud (și se văd) câini care se distrează și uneori copii. Uneori auzi un bus care trece și foarte puține mașini. Chiar și oamenii care aleargă au propriul sunet - pantofi pe pietriș.

Parcă toate parfumurile și sunetele și imaginile sunt mai puternice decât au fost vreodată. Îmi doresc să pot să le savurez de dimineață până seara din hamac, sub un copac, dar până una-alta pot să savurez doar camera și experiența indirectă a exteriorului. Totuși, și camera e în continuă schimbare - mirosuri noi, locuri noi pentru citit și scris. Camera devine din ce în ce mai curată mulțumită lui V.

Acum e momentul să ne explorăm casele și sufletele iar când ne întoarcem afară, sper că vom reuși să înțelegem că avem nevoie să trăim în simbioză cu natura, cu ceilalți și chiar cu noi înșine.