O carte pe care am citit-o foarte repede

Am început cartea asta pe tren către Brighton Sâmbătă și am terminat-o Duminică. E o carte scurtă iar stilul este foarte similar cu ‘O să mă știi de undeva’ a scriitoarei mele preferate, Petronela Rotar.

(Am scris puțin despre ea aici)

Combină proza cu poezia. E o poveste despre… o cioară. Și doliu și pierdere.

Ador felul în care scrie Max Porter - limbajul, alegerile stilistice, [inserați termeni literari de genul asonanțe și aliterații]. Personajul meu preferat a fost Cioara. Chiar am simțit nevoia să citesc pasajele Ciorii cu voce tare, au sunat atât de bine.

‘Grief is the Thing with Feathers’ (Doliul este o chestie cu pene) - Max Porter

‘Anul gândirii magice’ - Joan Didion

‘O să mă știi de undeva’ - Petronela Rotar

Cărți atât de frumoase. Nu am cunoscut încă doliul, suferința și îmi place că aceste cărți sunt pentru mine ca și cum aș citi despre ceva magic. Ceva sublim. Mi-e frică de ziua în care mă voi întoarce la ele cu Cioara lângă mine...