O bucățică din inima mea...

O bucățică din inima mea s-a frânt azi pe bus. O fetiță s-a așezat lângă mine pe bus, iar când am ajuns într-o stație, a început să le facă cu mâna altor două fete de vârsta ei. După o vreme, cele două s-au uitat în sfârșit la ea, au făcut o mutră pe jumătate enervată și i-au făcut cu mâna înapoi, anemic. Am văzut-o cum se încrunta uitându-se la telefon, în speranța că poate o să îi scrie, dar nu s-a întâmplat. S-a dat jos din bus câteva stații mai târziu și văzând un alt grup de copii tot de la școala ei (aveau aceeași uniformă) a fugit către ei. Din nou, n-a fost primită cu mare încântare.

M-a făcut să îmi amintesc că la un moment dat, când eram de vârsta ei, eram exact ca ea… Îmi pare rău că nu i-am zis nimc, dar dacă m-aș fi dat jos la aceeași stație, cel mai probabil aș fi vorbit cu ea. Sper că o s-o mai întâlnesc pe bus.

M-am tot gândit și mi-am dat seama că trebuie să fiu mai atentă cu oamenii din jurul meu. Oare am făcut vreodată pe cineva să se simtă ca și fetița din bus? Am exclus pe cineva? Cel mai probabil da… Îmi pare rău - dacă am făcut asta cuiva care citește această postare.

Hai să ne gândim cu toții puțin la asta...