Nu v-a fost dor de cărțile mele random și pantofii mei noroioși pe bus?

Ianuarie este o lună lungă. Prea lungă. Putea să-i dea ultimele zile lui Februarie. Ianuarie a fost o lună lungă și pentru că a fost atât de haotică și aglomerată: pisică, eseu, cățel, examen, facultate, părinți, muncă. Acum ne întoarcem la normal. Pantofi, noutăți din viața mea, cărți. Cele obișnuite. Mi-era dor.

Aici e cartea pe care o citesc pe bus în acest moment. Dacă vreți o lectură lejeră, NU e asta. Nu e nici ceva de citit pe bus, dar aia e. Am citit și un roman fantasy (se vede un pic din copertă în poza de ieri). Nici ăsta nu e tare lejer, dar vă povestesc despre el altă dată.

Rebbecca Ray a publicat „A Certain Age” aka „Pure” când avea 18 ani așadar e un text pentru #disertație. După cum scrie pe coperta din spate, „e despre ce nu-ți vor spune niciodată copiii, și despre ce ți-e prea teamă să-ți amintești”. E despre a avea 14 ani și a fi fată. Iar asta e foarte aiurea. Dar este atât de adevărată și ador asta.