Mă scuzați, cât e ora? - o poveste adevărată

Am avut de intrat până la bancă azi. La coadă, în fața mea, un bătrânel cu un baston își păzea punga de cumpărături. Când a văzut că mă așez în spatele lui, s-a întors cumva rușinat și m-a rugat dacă poate să-și lase punga și să se așeze puțin. Am zâmbit și am dat din cap. Când am înaintat, s-a ridicat să-și muta punga în rând cu lumea. A doua oară, i-am mutat eu punga înainte să apuce să se ridice.

În spatele meu, alt bătrânel.

— Mă scuzați, cât e ora?

— 10.34.

Apoi observă că am două ceasuri. Îi explic că unul dintre ele e un smartwatch pe care îmi verific notificările, dar uneori e un pic prost când trebuie să-mi arate doar ora. Celălalt ceas a fost un cadou, așa că mi-e drag plus că îmi arată ora. Îi spun că tare multe lucruri pot să fie smart în zilele noastre, chiar și becurile! Apoi povestim despre coada lungă, mă întreabă de unde sunt - vecinii lui și doamna care îl tunde sunt tot din România, și vorbim despre bunici (bunica lui a trăit până la 97 de ani!).

Din păcate, avea programare la medic de la 11 și chiar dacă m-am oferit să-l las înaintea mea, ar fi fost deja prea târziu pentru el. A părăsit coada să meargă la doctor. Sper că atunci când s-a întors la bancă a fost scurtă coada și a găsit oameni de treabă cu care să povestească.