Muncind prin Greenwich Park

După trei luni de plimbări prin Bexley și mers cu busul numai la cumpărături, a venit în sfârșit vremea să încerc noua aproape normalitate.

Mi-am luat busurile - 132 și 285 - ca și cum aș fi mers la facultate. Mi-am luat o eșarfă care să-mi acopere gura și nasul - e recomandat să purtăm măști non-medicale. Mi-a fost cam greu să respir cum eșarfa mea era destul de groasă, dar îmi voi cumpăra o mască de bumbac cât de repede. Majoritatea oamenilor își acoperă fețele în mijloacele de transport în comun și e ciudat. Totuși, e mai sigur așa. De asemenea, mi se pare interesant cum unii oameni pot să comunice așa de bine prin ochi și poți să înveți atâtea doar uitându-te la ochii cuiva. E un concept care merită explorat.

Dar în loc să merg la facultate, am mers în Greenwich Park. M-am pus sub un copac, pe un scaun natural făcut din rădăcinile lui și am lucrat la articolul meu. Scrisul în natură e mereu atât de fain. A și început să plouă la un moment dat, dar a făcut totul mai relaxant. Totuși, nu pot să nu mă gândesc la ce se întâmplă în lumea asta… Noua normalitate ar trebui să fie pace. Putem face să se întâmple?

RO: bit.ly/textcaredoare-ro

EN: bit.ly/text-hurts-en