Mi se pare foarte cool că m-am născut Femeie

Știați că... azi sărbătorim Ziua Internațională a Drepturilor Femeii? Adică azi nu este doar despre Femei și cât de minunate suntem noi, ci e și despre drepturile (și responsabilitățile) noastre și despre egalitatea (și echitatea) de gen și despre Feminism (nu misandrie). Și pentru că azi am aflat că e despre toaaate astea, 8 Martie a câștigat un loc special în inima mea.

Am început să mă gândesc la articol de azi dimineață și nicicum n-am reușit să decid dacă vreau să vorbesc dintr-o perspectivă feministă sau doar feminină. Să știți că nici acum nu am un răspuns așa că voi scrie și vom vedea ce iese.

Mi se pare foarte mișto că m-am născut Femeie.

Pauză. S-a întâmplat ceva ciudat în mintea mea.

Când am scris „femeie” creierul meu a spus instant - prea sensibilă, instabilă, neputincioasă. De ce asociez cuvintele astea?

Un răspuns rapid ar fi, probabil, pentru că media, încercând să dovedească că femeile nu sunt așa, te face să asociezi aceste cuvinte. Nu cred că e cu intenție, dar uite că asta a ieșit.

Chiar ieri m-am uitat la un film pseudo-feminist. Nu vă dau titlul pentru că ce urmează să spun despre el nu-i tocmai de bine, dar dacă sunteți curioși dați-mi un mesaj în privat și vă zic. Filmul s-a simțit ca o listă de stereotipuri și arhetipuri pe care producătorii au vrut să le bifeze. Ziceam ieri că a fost ca o shaorma cu de toate. Personajul principal este tipa timidă, mai apar și prietena cea mai bună, crush-ul (care, de data asta, a fost cel mai fain personaj), căpitanul echipei de fotbal, câteva fete de culoare în roluri foarte secundare, o fată în scaun cu rotile care apărea din când în când, și o fată trans care a fost pe ecran vreo 30 de secunde. Foarte tare că a fost incluziv filmul, dar foarte aiurea că au folosit numai stereotipuri. Protagonista a dat dovadă de multe ori că era chiar prea sensibilă, instabilă, neputincioasă. Nu-mi place deloc să zic asta despre o tânără, chiar și ficțională, dar așa a fost creat personajul…

Dar vin înapoi în lumea reală și mă gândesc la toate Femeile faine din viața mea. Și mă gândesc și la toate persoanele pe care le urmăresc în social media sau pe care le cunosc personal și care sparg toate aceste stereotipuri. Începe să ne fie din ce în ce mai ușor să identificăm misandria și stereotipurile inutile. Ieșim din tipare și ne reinventăm.

Mi se pare foarte mișto că m-am născut Femeie. N-aș putea să vă dau un motiv clar de ce. Nu sunt deloc feminină și nici nu am interesele alea pe care le considerăm specifice fetelor - machiaj, haine, poezie. Mă machiez când și când, nu dețin nici o rochie/fustă, și scriu proză (nu orice proză, ci din aia care să te zguduie). Nu sunt grațioasă - calc ca un elefant și am două picioare stângi. Și uite că în ciuda faptului că nu am nicio legătură cu stereotipurile astea mă simt foarte Femeie.

Trebuie să recunosc, că multă vreme mi s-a părut cumva ciudată chestia asta - m-am născut femeie, mă simt femeie, dar nu mă încadrez în tiparul femeii. Na, cine a creat acest tipar să-l pună la gunoi că nu-i bun.

E 2021, Ziua Internațională a Femeii, păi atunci hai să nu mai punem etichete inutile și să nu mai încercăm să încadrăm oamenii în tipare fără sens. Să știți că m-aș bucura din tot sufletul ca feminismul să devină istorie și să nu mai trebuiască să fac niciodată o postare despre misandrie sau misoginism, stereotipuri de gen, și altele asemenea.

Și când mă uit pe social media și când aud oamenii din jurul meu vorbind, să știți că de foarte multe ori mi se pare foarte mișto că m-am născut Femeie. Pentru că avem o istorie atât de faină cu gagici puternice care au schimbat cât au putut din lumea asta, cu o literatură atât de interesantă și diferită. Lumea e mai frumoasă atunci când înțelegem că e un puzzle infinit, nu o bucată de pâine pe care trebuie să o împărțim. Și adevărul e că „strămoașele” noastre au luptat pentru a promova imaginea asta.

Da. Am găsit o nouă definiție a feminismului. Lupta pentru a dovedi că lumea e un puzzle. Sigur că, în timp, ni s-au alăturat și bărbați și oricine a vrut să ni se alăture. Dar cineva a trebuit să ridice problema, iar atunci când ești sus nu vezi ce se întâmplă la firul ierbii.

De 8 Martie îmi doresc să putem fi fiecare așa cum simțim, fără să mai încercăm să ne încadrăm în tipare. E mișto să fii Femeie, e mișto să fii Bărbat, și e mișto să fii ambele sau niciuna. E mișto să fii orice. Și știți de ce? Pentru că fiecare avem câte-o poveste în spate pe care o ducem mai departe. Și nu mă refer doar la poveștile individuale, ci mă refer mai ales la niște povești colective.

Așadar, dacă azi e despre Femei, eu vă urez să fiți așa faine și unice cum sunteți fiecare și să nu încercați să vă încadrați în tipare care nu vi se potrivesc (știți, e ca pantoful Cenușăresei - doar ei îi venea bine, nu și surorilor). Și, să știți, că în generația mea viitorul sună bine - cu drepturi și responsabilități asumate, cu egalitate și echitate, și cu feminism adevărat. La mulți ani cu Drepturi!

P.S. Tot nu știu din ce perspectivă am scris. Important e că am scris și sper că vă place.