Lucrător de Tineret în Context Digital

Na, fost-am azi Lucrător de Tineret în Context Digital împreună cu un grup mega fain de lucrători de tineret și tineri lideri din Baia Mare, Suceava, Satu Mare, Oltenița și Ploiești plus, indirect, Cluj, Timișoara și Oradea.

Iată puterea online-ului! Vă dați seama cât de complicat ar fi fost să ne întâlnim cu toții față-n față? Trebuia să asiguri cazare, masă, să aranjezi sala de training etc. Așa, online, parcă distanțele sunt mai mici, lucrurile sunt mai ușor de organizat din punct de vedere logistic și una-două pui de-un atelier pentru toată lumea interesată.

A fost prima dată când am facilitat un atelier online,

prima oară când am facilitat un atelier ca lucrător de tineret

și a doua oară când am facilitat un atelier în viața asta

(aici am scris despre prima dată https://bsideblogbk.wixsite.com/home/post/prima-zi-de-conexiuni)

Totul a pornit de la un mail pe care l-a primit Asociația DEIS despre proiectul Luna Educației Digitale al celor de la Comunitatea ONEdu România. Era seara târziu, când îmi vin mie toate ideile și am pus repede cap la cap obiectivele și, în mare, exercițiile. Apoi timp de câteva săptămâni am tot dezvoltat exercițiile, am povestit când cu Diana, când cu Bibi pentru feedback și sfaturi, iar azi a fost ziua cea mare. Am avut emoții? Un picuț. Dar, în același timp, trebuie să recunosc că mă simțeam pregătită. Până la urmă, social media a fost responsabilitatea mea mult timp în DEIS și postez zilnic pe contul de B-Side Blog, am noroc cu profesori de la care am putut învăța niște lucruri faine pe facilitare digitală și am mai participat și eu la câteva întâlniri și ateliere online.

Îmi place la nebunie să facilitez. N-aveți idee cât de mult îmi place! E un sentiment atât de fain să provoci discuții care mai de care mai interesante, să vezi că oamenii socializează și învață lucruri noi și să auzi experiențele pe care le-au avut alții. Ascultam azi o discuție din timpul unui exercițiu când am realizat că eu am pus bazele contextului și că eu facilitez atelierul. E o satisfacție aparte.

Încă procesez cum a fost. Până acum se pare că bine-a fost. Am eu niște competențe în proces de dezvoltare pe partea de public speaking - am trecut peste explicațiile neclare și „pițigăierea” vocii, iar acum mă concentrez pe fluiditate în comunicare. Fiecare atelier pe care îl facilitez o să mă mai învețe ceva. Cea mai mare reușită e că cineva a comparat sesiunea de azi cu training-urile Dianei, ceea ce pentru mine e complimentul suprem. Diana, lucrător de tineret cu mega experiență, e idolul meu pe partea de lucru cu tinerii și tot ceea ce fac îmi doresc să fac cel puțin la fel de bine ca ea. Sigur, mai am de trecut prin niște procese până să ajung acolo, dar nu-mi fac probleme - contexte sunt destule, iar atunci când nu sunt, am învățat să le creez singură.

Un lucru mi-e clar: mai vreau să fac. Și deja am planuri. Am început să mă gândesc la un atelier de creative writing și la unul de gestionarea timpului. Încă nu le-am pus pe hârtie, dar urmează cât de repede.

Știți cum mă simt? Obosită, dar fericită. Așa cum îmi place mie.