Let it snow (POVESTEA COMPLETĂ)

The First Noel

M-am trezit într-un camion înconjurat de pungi de toate mărimile pline cu tot felul de droguri. Un străin cu pierce-uri și tatuaje mă păzea. Când a văzut că mi-am deschis ochii a urlat „Hey, lume! E viu!”, apoi uitându-se la mine cu cei mai calzi ochi a zis „Crăciun fericit, fiule!”.

Nu… nu… Scuze! Nu-ți fie frică. Totul e în regulă. Arteus. Și ei sunt Gyz și Elvira.

- Damon.

Încântat de cunoștință, fiule! Gyz, adu-i tânărului Damon o cană de ceai, te rog. Doar odihnește-te, Damon. Cu siguranță ești obosit. Dă-mi voie să-ți povestesc despre noi și-apoi când te simți mai bine ne poți spune povestea ta.

Eu și Gyz ne cunoaștem din totdeauna. Mereu am fost acei doi copii cu care nimeni nu voia să se joace, așa că mereu eram pe cont propriu. Părinții lui au murit când era mic de la o supradoza - da, știu, e ironic că acum „facem aprovizionarea” pentru oameni ca ei - și a crescut cu mătușa lui super bătrână. Iar eu, ai mei n-au avut timp să se gândească la un copil așa că m-au cam aruncat la o prietenă de-a lor și n-au mai veni niciodată după mine. Morgana nu a avut niciodată tare multe, dar mereu a încercat din răsputeri să mă ajute și să ne ajute.

Cum au aflat copiii de la școală de noi au început să facă mișto. Copiii nu-s de treabă. A trebuit să învățăm să ne protejăm așa că Morgana ne-a învățat ce știa - mișcări de karate, niște chimie ucigașă și multă psihologie. Nu puteam folosi nimic din toate astea la școală. Bullies nu au un cod de onoare așa că dacă ești băiat și ești „prea apropiat” de alt băiat îți iei de bătut. Oricum, am renunțat când aveam 14 ani. Eu mi-am

făcut primul pierce și Gyz și-a făcut tatuaj. Consiliul și părinții au luat-o razna. Un scandal uriaș. Oamenii o amenințau zilnic pe mătușa lui Gyz până când într-o zi i-a cedat inima de la toată presiunea și a murit… El s-a mutat cu noi. Ne-a luat câțiva ani să înțelegem ce se întâmpla între noi. Și să înțelegem că nimic nu era „greșit”.

De Crăciun Morgana ne-a luat primele arme. Și un cățel. Mi-e dor de potaia aia bătrână. Ragi, de acolo, nu-i un câine rău, dar niciun câine nu-i ca primul câine. Crăciunul a fost mereu mare lucru pentru noi toți. Mătușa lui Gyz era super Creștină și mereu ne făcea să mergem la biserică. Era relaxant. Oamenii cântau colinde, schimbau cadouri. Am tot mers aproape

în fiecare an chiar și după ce a murit bătrâna. În anul acela, am dus și câinele

cu noi la biserică. Oricum, nimeni nu avea curaj să spună nimic când ne vedeau. Știau că suntem ăia trei ciudați care apar de fiecare Crăciun. Cățelul era super liniștit așa că până la finalul serii era parte din familie.

Asta e a patra oară când Morgana va merge singură la biserică deseară. Avem de făcut un transport mare până în 26 sau pierdem orice afacere pe care o avem cu tipii ăștia. Sunt singurii „clienți” cărora nu le putem spune nu. Au programul ăsta finanțat de ei prin care cercetează practic cum să iei droguri și să fii în siguranță. N-avem nicio idee de unde au bani să facă toate astea, dar nici nu ne pasă. Dacă părinții lui Gyz ar fi găsit sprijin de genu’, în loc de tortura pe care o numesc dezintoxicare și timp petrecut la pârnaie, probabil erau încă în viață.

În fine.

Elvira a intrat în familie acum 6 ani. Era Crăciun și atunci. Morgana a dat de un articol despre adolescenții din orfelinate și ne-a convins să oferim măcar unui copil o viață mai bună. Nu că aveam nevoie de multă muncă de convingere. Știi… când niște dealeri de droguri pot oferi cuiva o viață mai bună decât o instituție finanțată de guvern. Mă duc să văd ce face Gyz cu ceaiul tău. Revin imediat.

Rockin’ Around the Christmas Tree

În ziua în care am împlinit 18 ani mi-am semnat ieșirea din orfelinat. Mă săturasem de abuz și tristețe. Era miezul iernii și nu aveam unde să mă duc - n-aveam prieteni și, evident, n-aveam familie. Eram singur, hoinărind străzile reci ale orașului.

Și pe mine m-au urât oamenii care m-au născut.

- Ce?

Vagabondul vorbea în somn. Orfelinatul Micii Oameni. Rosa, Tamara, James. Mereu aceiași oameni. Mereu aceiași oameni... Uite, vagabontule, ei sunt melcii mei. Inima albastră e Bob, inima roșie e Magic, inima galbenă e Teus - dar de fapt e Arteus, nu-i spune, iar cel roz este Gill - dar e Gyz.

Aveam 4 ani când femeia a decis că nu are destui bani pentru mine. Au zis că mergem într-o excursie și m-au lăsat acolo. Elvira s-ar putea să nici nu fie Elvira. Niciodată nu am știut dacă ăla e numele meu sau l-am inventat. Dar am rămas Elvira din ziua aceea. Zece ani la Micii Oameni. Zece. Zece. Zece… Tamara târându-mă în jos pe scări. Cădere. Trebuie să mănânc, au spus. Niciodată n-am vrut să mănânc. Droguri în mâncare. Somn. Toată lumea somnoroasă. Și coșmaruri. În fiecare noapte. Mereu aveam un monstru în cameră. Eram singură și era întuneric și monstrul se holba și nu mă puteam mișca și când mi-am deschis ochii nu mai eram singură dar monstrul se holba și râdea și nu puteam țipa sau orice doar să mă uit și să mor. Nu pot respira. Calmează-te. Calmează-te acum.

Scuze. Am atacuri de panică de fiecare dată când îmi amintesc. E și mai rău când nu-mi pot lua medicamentele. Ai simțit vreodată că ești iar acolo? De fapt, n-aveai când să te gândești la asta. Scuze, vagabontule. Sper să n-ai nevoie de medicamente. Ale mele sunt super scumpe. Și mi-a luat vreo trei sau patru psihiatrii până l-am găsit pe cel bun. Morgana a fost cea care l-a convins pe doctor să-mi dea ce iau acum și în sfârșit e mai bine. Bieții Arteus și Gyz, cheltuie atât de mulți bani pentru mine… Mă simt super nasol… Au cumpărat și o casă la țară unde ținem cai. E pentru terapie. Morgana a făcut niște cursuri faine acum câțiva ani să mă ajute cu anxietatea socială și traumele oribile pe care le am. A fost și profesoara mea. Homeschool. Am încercat școala reală. Copiii nu m-au plăcut. Dacă rămâi cu noi o s-o cunoști pe Morgana. E minunată.

Era 22 Decembrie 2014 când m-au scos de acolo. N-am idee cum au făcut. Prostul ăla de James nu semna niciodată hârtiile decât dacă erai o un cuplu Creștin, căsătorit cu alți trei copii și o vacă :))))).

- 22? Pe mine m-au lăsat acolo în 23. Același an.

Pot să te întreb ce naiba s-a întâmplat cu tine?

- E al dracului de stupid. Părinții mei erau extrem de bogați și voiau să apară mereu la știri. M-au aruncat la orfelinat, au plătit o grămadă de bani în stânga și dreapta și au declarat că am fost răpit sau ceva căcat. Am căutat cazul anul trecut și aparent, au acuzat menajera că m-ar fi omorât. Am renunțat după asta.

Voiau atenție. Stupid. Eu m-aș întoarce și i-aș omorî. Nu, Elvira, oprește-te. Ce a zis Morgana? Scuze.

Sper că o să stai cu noi. Arteus și Gyz sunt chiar oameni buni. Fac asta pentru că nimeni nu vrea să-i angajeze… Au fost înscenați cum au înscenat-o părinții tăi de rahat pe menajeră. Dar lui Arteus nu-i place să vorbească despre asta așa că o las așa. Oh, uite, Gyz a terminat de făcut ceaiul. Întreabă-l pe el de faza cu închisoarea. Vrei să mănânci ceva după asta? Mă duc să văd ce avem.

It’s the most wonderful time of the year

A trecut timpul. Habar nu am cât. Într-o zi a început să ningă. Foamea și lipsa somnului mă copleșeau și mă simțeam bolnav. Nu mai aveam nicio idee încotro mă îndrept. Pur și simplu continuam să umblu doar să nu îngheț și ca zăpada să nu mă acopere de tot. N-aveam nicio idee unde eram când m-am prăbușit.

Scuze că a durat atât, copile. I-am zis lui Arty să nu mai cumpere ceai verde vărsat, dar ăla-i preferatul lui și bla bla bla. Nu-i de mirare că îl confund tot timpul cu alte frunze verzi la vrac pe care le avem în camionul ăsta. Arty. Haha. Urăște să i se zică Arty dar eu tot îi zic Arty mereu. Morgana și-a numit mâța Arty. Tipul ăsta mare s-a supărat atât de tare, dar Mama Morgana nu a schimbat veci numele pisicii.

Damon, băiete, să fiu sincer cu tine, eu te pot învăța trei lucruri. Să rulezi. Să faci șmecherii cu cuțite și arme. Și să dormi oriunde, oricând și oricum. N-o să fiu niciodată exemplul bun, dar mereu o să fiu un fel de frate de treabă. Dacă ai nevoie de ceva, întreabă-mă pe mine. Tipul mare o să zică nu, eu o să zic da și o să-l calmez pe gigantul protector. Îi vezi

ochiul? Nu-mi amintesc veci ce naiba a

pățit, dar îmi amintesc că eram la infirmerie la pârnaie pentru că mă simțeam super nasol de la mâncarea lor de căcat și uriașul meu apare cu ochiul ieșit din orbită. Îmi tot zice că a ieșit din greșeală, dar jur că am o amintire că mi-a zis că și l-a scos să mă vadă după ce a auzit că-s bolnav. Dar niciodată n-o să recunoască. Haha. Și-a scos ochiul să mă vadă. Ce stupid. Arty e idiot uneori.

- Pot să te întreb ceva… Gyz?

OH, DROGURILE MELE! Copilul poate vorbi?! Sigur, prietene, întreabă-mă orice.

- Cum ați ajuns voi la închisoare?

Oh… A fost o mare grămadă de căcat. Lui Arteus nu-i place să vorbească despre asta, așa că să-ți ții gura când e în zonă. Era copilul ăsta. Copil, măr rog, avea vreo 17 ani sau ceva pe acolo. Și a făcut el ceva chestii dubioase care l-au omorât. Acum, copilul era aparent un fel de frate de-al lui Arteus. Practic, taică-său se juca prin oraș și a lăsat-o gravidă pe doamna asta și apoi, pentru că nu-și poate asuma nimic, a plecat. Mulți ani mai târziu, copilul îl găsește pe tată, tatălui nu-i pasă, copilul îl găsește cumva pe Arteus și devin destul de apropiați. Așa e el, un tip de treabă, gata să-și dea inima pe tavă. Așadar băiatul e omorât. Și cine-s ultimii oameni care l-au văzut în viață? Eu și Arty. Așa că începe poliția să pună întrebări, găsesc arme prin casă, una care întâmplător coincidea cu arma crimei, și zic că noi l-am omorât. Jurații voiu să dea vina și pe Morgana, așa că am pledat vinovați să o salvăm. Acum e partea amuzantă. Morgana face niște research și descoperă că Arma nu era a noastră. Era o armă de căcat, de calitate proastă pe care Morgana n-ar ține-o veci în casă. Era una din alea în care nu poți avea încredere și doar face BOOM! când o ții în mână și creier peste tot. Așa că Mama continuă să sape până își dă seama cine ne-a înscenat. Așadar, după un an în spatele gratiilor, îl găsește pe tipul real și îl „convinge” să se predea. E atât de tare femeia asta!

Noi am ieșit, el a intrat, dar cazierul nostru e tot murdar… De aia noi suntem aici, vânzând droguri. Când sistemul te dezamăgește, anti-sistemul îți întinde o mână. Îmi doream să fiu lucrător de tineret. Să fiu acolo pentru adolescenții care trec prin căcat. Cum am trecut eu. Niciun copil nu merită să fie traumatizat de bullies idioți și niciun copil nu merită să fie atât de traumatizat să devină un bully. Dar în toate locurile în care am aplicat căutau pe cineva cu zero condamnări. Iar eu am una falsă pentru crimă… Să-ți zic ce-mi doresc eu de Crăciun în 2020. Îmi doresc să fac suficienți bani să îi mituiesc pe idioții ăia să-mi curețe cazierul ca lumea și să mă întorc la școală. La dracu, băiete. M-ai făcut să mă emoționez aici. Ești suficient de în viață să ni te alături la ora de Crăciun?

Have yourself a merry little Christmas

Arteus a tras într-una dintre parcările pentru camioane și cât timp îmi adunam puterea să mă ridic, cei trei au decorat cel mai micuț brad pe care l-am văzut vreodată. Plănuiau să își dea cadourile în „ora lor de Crăciun”, dar mie nu îmi luaseră nimic așa că au decis să o facă subtil să nu mă simt exclus. Mi-au salvat viața la propriu, dar nu considerau că ar fi un cadou de Crăciun suficient de bun. Argumentul lor era că te-am fi salvat în orice altă zi. Un cadou trebuie să fie ceva ce poți împacheta. Faptele bune nu sunt miracole de Crăciun în familia asta.

Am fost copilul privilegiat care îl vedea pe Moș Crăciun în fiecare an. Ai mei angajau câte un tip să vină la noi acasă și să pună cadourile sub brad. Mereu erau o grămadă de reporteri filmându-mi falsa față surprinsă. Mereu primeam cele mai scumpe și inutile jucării. Îmi aduc aminte că într-un an tot ce-mi doream era una dintre mașinuțele alea super ieftine pentru că toți prietenii mei aveau din alea - am primit o mașină de colecție pe care nici n-am avut voie s-o scot vreodată din cutie. Măcar în acel an am primit aproape ce am cerut… Apoi, când aveam 12 ani și am început să-mi dau seama de jocurile lor și să refuz să le joc, au decis să scape de mine. Și au făcut-o.

Crăciunul cu ai mei n-a fost veci Crăciun. Crăciunul la orfelinat n-a fost nici el prea Crăciun. Așadar, primul a fost cu Gyz, Arteus și Elvira, într-o parcare. Și a fost pur și simplu magic. Timp de o oră am băut ceai și am povestit. Le-am spus povestea mea, iar ei nu m-au judecat și nici nu le-a fost ciudă pentru trecutul meu. În schimb, m-au îmbrățișat. Prima îmbrățișare sinceră pe care am simțit-o vreodată. M-am deschis în fața lor și le-am povestit toate gândurile înfricoșătoare pe care le aveam pe atunci. Aveam depresie clinică și tulburare de stres post-traumatic. Acum sunt mai bine, dar știți cum e, unele răni nu se vindecă niciodată.

Să pierd singurele figuri parentale pe care le-am avut vreodată a fost o lovitură groaznică pentru mine și Elvira. Dar a fost un semnal de alarmă. Atunci am înțeles cât de important e pentru adolescenții care au crescut așa, fără o familie reală, să aibă pe cineva în care să aibă cu adevărat încredere și cu care să vorbească. Mi-am amintit ce și-a dorit Gyz în acel an… Elvira nu avea nicio idee despre visul lui. Am căutat ce pregătire trebuie să fac să devin lucrător de tineret, iar ea, in memoriam Morgana, s-a apucat de psihologie. N-a fost ușor. Oh, n-a fost ușor deloc. Mereu simțeam că suntem „prea bătrâni” pentru toate astea și voiam să renunțăm de un miliard de ori. Dar nu-i niciodată prea târziu să faci ceva ce-ți place.

Apoi, uitându-ne printre cărțile pe care ni le-a lăsat Morgana am găsit articolul de ziar despre tinerii problemă care nu pot fi adoptați. Acela care a adus-o pe Elvira în familie. Știam exact ce să facem cu skill-urile noastre proaspăt cultivate. Am deschis M.A.G. Știți voi, voiam să vă oferim și vouă un loc sigur. Oamenii încă sunt de părere că adolescenții sunt malefici sau ceva și se așteaptă să te transformi prin magie într-un adult responsabil după ce ai trăit 18 ani. Dar ei doar speră că vei fi ceva ce ei nu sunt. Adulții nu există. Ei sunt doar niște copii speriați, purtând costume și urându-și jobul. Singurul lucru care suntem, suntem oameni și avem nevoie să fim valorizați și înțeleși pentru ca noi să putem crește și deveni oameni faini. Un om fain poate fi orice - bibliotecar, corporatist, profesor, barista sau orice altceva. Cât timp îi susții pe cei din jurul tău și ai grijă de ei, ești un om fain.

Na, v-am spus povestea. Acum sunteți toți fericiți? Hai să mergem la masă. Mor de foame. Și după, da, deschidem cadourile. Crăciun fericit, toată lumea!

Ascultă povestea aici:
PARTEA 1 > https://youtu.be/nyDek6mHbK4
PARTEA 2 > https://youtu.be/sBE8F9bw3mI
PARTEA 3 > https://youtu.be/FlX_50Ln-sw
PARTEA 4 > https://youtu.be/E0iJfVFd91A

ALSO, go follow Ari on Instagram and contact her for commissions. She's AWESOME!
https://instagram.com/___333____3455667?igshid=ow3gxcmn6ew9