top of page
Poza scriitoruluiBea Konyves

Let it snow - PARTEA 2 DIN 4

Rockin’ Around the Christmas Tree



În ziua în care am împlinit 18 ani mi-am semnat ieșirea din orfelinat. Mă săturasem de abuz și tristețe. Era miezul iernii și nu aveam unde să mă duc - n-aveam prieteni și, evident, n-aveam familie. Eram singur, hoinărind străzile reci ale orașului.

Și pe mine m-au urât oamenii care m-au născut.

- Ce?

Vagabondul vorbea în somn. Orfelinatul Micii Oameni. Rosa, Tamara, James. Mereu aceiași oameni. Mereu aceiași oameni... Uite, vagabontule, ei sunt melcii mei. Inima albastră e Bob, inima roșie e Magic, inima galbenă e Teus - dar de fapt e Arteus, nu-i spune, iar cel roz este Gill - dar e Gyz.


Aveam 4 ani când femeia a decis că nu are destui bani pentru mine. Au zis că mergem într-o excursie și m-au lăsat acolo. Elvira s-ar putea să nici nu fie Elvira. Niciodată nu am știut dacă ăla e numele meu sau l-am inventat. Dar am rămas Elvira din ziua aceea. Zece ani la Micii Oameni. Zece. Zece. Zece… Tamara târându-mă în jos pe scări. Cădere. Trebuie să mănânc, au spus. Niciodată n-am vrut să mănânc. Droguri în mâncare. Somn. Toată lumea somnoroasă. Și coșmaruri. În fiecare noapte. Mereu aveam un monstru în cameră. Eram singură și era întuneric și monstrul se holba și nu mă puteam mișca și când mi-am deschis ochii nu mai eram singură dar monstrul se holba și râdea și nu puteam țipa sau orice doar să mă uit și să mor. Nu pot respira. Calmează-te. Calmează-te acum.


Scuze. Am atacuri de panică de fiecare dată când îmi amintesc. E și mai rău când nu-mi pot lua medicamentele. Ai simțit vreodată că ești iar acolo? De fapt, n-aveai când să te gândești la asta. Scuze, vagabontule. Sper să n-ai nevoie de medicamente. Ale mele sunt super scumpe. Și mi-a luat vreo trei sau patru psihiatrii până l-am găsit pe cel bun. Morgana a fost cea care l-a convins pe doctor să-mi dea ce iau acum și în sfârșit e mai bine. Bieții Arteus și Gyz, cheltuie atât de mulți bani pentru mine… Mă simt super nasol… Au cumpărat și o casă la țară unde ținem cai. E pentru terapie. Morgana a făcut niște cursuri faine acum câțiva ani să mă ajute cu anxietatea socială și traumele oribile pe care le am. A fost și profesoara mea. Homeschool. Am încercat școala reală. Copiii nu m-au plăcut. Dacă rămâi cu noi o s-o cunoști pe Morgana. E minunată.


Era 22 Decembrie 2014 când m-au scos de acolo. N-am idee cum au făcut. Prostul ăla de James nu semna niciodată hârtiile decât dacă erai o un cuplu Creștin, căsătorit cu alți trei copii și o vacă :))))).

- 22? Pe mine m-au lăsat acolo în 23. Același an.

Pot să te întreb ce naiba s-a întâmplat cu tine?

- E al dracului de stupid. Părinții mei erau extrem de bogați și voiau să apară mereu la știri. M-au aruncat la orfelinat, au plătit o grămadă de bani în stânga și dreapta și au declarat că am fost răpit sau ceva căcat. Am căutat cazul anul trecut și aparent, au acuzat menajera că m-ar fi omorât. Am renunțat după asta.

Voiau atenție. Stupid. Eu m-aș întoarce și i-aș omorî. Nu, Elvira, oprește-te. Ce a zis Morgana? Scuze.


Sper că o să stai cu noi. Arteus și Gyz sunt chiar oameni buni. Fac asta pentru că nimeni nu vrea să-i angajeze… Au fost înscenați cum au înscenat-o părinții tăi de rahat pe menajeră. Dar lui Arteus nu-i place să vorbească despre asta așa că o las așa. Oh, uite, Gyz a terminat de făcut ceaiul. Întreabă-l pe el de faza cu închisoarea. Vrei să mănânci ceva după asta? Mă duc să văd ce avem.


Ascultă partea a doua aici:



0 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page