Let it snow - PARTEA 1 DIN 4

The First Noel

M-am trezit într-un camion înconjurat de pungi de toate mărimile pline cu tot felul de droguri. Un străin cu pierce-uri și tatuaje mă păzea. Când a văzut că mi-am deschis ochii a urlat „Hey, lume! E viu!”, apoi uitându-se la mine cu cei mai calzi ochi a zis „Crăciun fericit, fiule!”.

Nu… nu… Scuze! Nu-ți fie frică. Totul e în regulă. Arteus. Și ei sunt Gyz și Elvira.

- Damon.

Încântat de cunoștință, fiule! Gyz, adu-i tânărului Damon o cană de ceai, te rog. Doar odihnește-te, Damon. Cu siguranță ești obosit. Dă-mi voie să-ți povestesc despre noi și-apoi când te simți mai bine ne poți spune povestea ta.

Eu și Gyz ne cunoaștem din totdeauna. Mereu am fost acei doi copii cu care nimeni nu voia să se joace, așa că mereu eram pe cont propriu. Părinții lui au murit când era mic de la o supradoza - da, știu, e ironic că acum „facem aprovizionarea” pentru oameni ca ei - și a crescut cu mătușa lui super bătrână. Iar eu, ai mei n-au avut timp să se gândească la un copil așa că m-au cam aruncat la o prietenă de-a lor și n-au mai venit niciodată după mine. Morgana nu a avut niciodată tare multe, dar mereu a încercat din răsputeri să mă ajute și să ne ajute.

Cum au aflat copiii de la școală de noi au început să facă mișto. Copiii nu-s de treabă. A trebuit să învățăm să ne protejăm așa că Morgana ne-a învățat ce știa - mișcări de karate, niște chimie ucigașă și multă psihologie. Nu puteam folosi nimic din toate astea la școală. Bullies nu au un cod de onoare așa că dacă ești băiat și ești „prea apropiat” de alt băiat îți iei de bătut. Oricum, am renunțat când aveam 14 ani. Eu mi-am făcut primul pierce și Gyz și-a făcut tatuaj. Consiliul și părinții au luat-o razna. Un scandal uriaș. Oamenii o amenințau zilnic pe mătușa lui Gyz până când într-o zi i-a cedat inima de la toată presiunea și a murit… El s-a mutat cu noi. Ne-a luat câțiva ani să înțelegem ce se întâmpla între noi. Și să înțelegem că nimic nu era „greșit”.

De Crăciun Morgana ne-a luat primele arme. Și un cățel. Mi-e dor de potaia aia bătrână. Ragi, de acolo, nu-i un câine rău, dar niciun câine nu-i ca primul câine. Crăciunul a fost mereu mare lucru pentru noi toți. Mătușa lui Gyz era super Creștină și mereu ne făcea să mergem la biserică. Era relaxant. Oamenii cântau colinde, schimbau cadouri. Am tot mers aproape în fiecare an chiar și după ce a murit bătrâna. În anul acela, am dus și câinele cu noi la biserică. Oricum, nimeni nu avea curaj să spună nimic când ne vedeau. Știau că suntem ăia trei ciudați care apar de fiecare Crăciun. Cățelul era super liniștit așa că până la finalul serii era parte din familie.

Asta e a patra oară când Morgana va merge singură la biserică deseară. Avem de făcut un transport mare până în 26 sau pierdem orice afacere pe care o avem cu tipii ăștia. Sunt singurii „clienți” cărora nu le putem spune nu. Au programul ăsta finanțat de ei prin care cercetează practic cum să iei droguri și să fii în siguranță. N-avem nicio idee de unde au bani să facă toate astea, dar nici nu ne pasă. Dacă părinții lui Gyz ar fi găsit sprijin de genu’, în loc de tortura pe care o numesc dezintoxicare și timp petrecut la pârnaie, probabil erau încă în viață.

În fine.

Elvira a intrat în familie acum 6 ani. Era Crăciun și atunci. Morgana a dat de un articol despre adolescenții din orfelinate și ne-a convins să oferim măcar unui copil o viață mai bună. Nu că aveam nevoie de multă muncă de convingere. Știi… când niște dealeri de droguri pot oferi cuiva o viață mai bună decât o instituție finanțată de guvern. Mă duc să văd ce face Gyz cu ceaiul tău. Revin imediat.

Ascultă povestea aici: