La jumătatea drumului

Da, încă citesc „The Stand”. Poate că pot citit repede și să sar peste conținut, dar nu vreau s-o fac tot timpul. Citesc cartea asta din 4 August (dar nu în fiecare zi). Planul e s-o termin până plecăm în România, deci cam în vreo două săptămâni. Probabil se poate având în vedere că acum ritmul e mai alert (cu excepția capitolului extrem de lung despre Mother Abigail - 45 - cu mult prea multă informație în prima jumătate) și m-a prins povestea ca lumea. A doua jumătate a unei cărți merge tot timpul mai repede decât prima, mai ales pentru că deja știi majoritatea personajelor, sau măcar cunoști lumea, decorul, și așa mai departe.

V-am zis vreodată că sunt groaznică la reținut personaje? Mi-era un pic teamă că voi avea problema asta acum. Sunt o grămadă de personaje, dar jur că Stephen King a făcut o treabă minunată pentru ca fiecare dintre ele să fie memorabil. La un moment dat, mă gândeam cum va putea fi repopulată America (random, știu), și mi-a fost super ușor să fac o listă în minte cu toate personajele principale. Cum? Pentru că fiecare are ceva unic - Stu @ Spitalul de Infecțioase (nu știu cum e tradus în Română); Frannie - gravidă; Larry - muzician; Nick - surdo-mut…

E tare interesant de citit post-COVID. Mă bucur că n-am ajuns cumva la ea la începutul acestui dezastru pentru că pe cât a nimerit King unele chestii în legătură cu haosul-pandemiei, pe atât m-ar fi făcut mult mai anxioasă despre toate câte s-au întâmplat.