Jurnalul lui 2020

Dragă Blogule,

Acesta e articolul pe care l-am postat anul trecut, pe vremea asta:

N-am fost pregătită pentru 2020. Și cred că nimeni n-a prea fost.

E greu să vorbești despre anul acesta. O să mai dureze câțiva ani până să înțelegem ce a însemnat 2020 și să vedem impactul pe termen lung. Dar așa se simte istoria. Am trăit istorie anul acesta.

Aș zice că a fost un an greu. Mi-e dor de familie și prieteni, mi-e dor de Centrul de Tineret de acasă și mi-e dor de toate evenimentele și proiectele care nu s-au întâmplat anul acesta. Mi-e dor să ies oricând, oriunde și cu oricine. Mi-e dor de Blacky al meu care s-a dus anul acesta. Mi-e dor de multe lucruri, dar nu pot spune că mi-e dor de „normalitate”. Normalitatea n-a fost niciodată normală. Anul acesta s-a asigurat că ies la suprafață toate inegalitățile din societatea noastră „perfectă”. N-am avut niciodată o societate perfectă, dar ne plăcea să ne prefacem. Nu ne mai putem preface. Domenii esențiale pentru viitorul nostru, cum ar fi medicina, educația, justiția sau economia se clatină și se dărâmă sub presiunea pe care 2020 a pus-o asupra lor. Trebuie să identificăm slăbiciunile și să lucrăm la ele.

Anul acesta am citit despre trecutul nostru (Sapiens și Arheologia Iubirii), viitorul nostru (Homo Deus) și multe romane distopice SF. Viitorul sună bine și rău în același timp. Putem să creștem și să trăim o viață fericită sau putem să ne autodistrugem în cel mai scurt timp. Cel mai înspăimântător lucru este că totul depinde de noi. Dar nu mi-e prea frică de asta pentru că am încredere în tineri. Știu ce pot și vor face tinerii. Tot ce au (avem) nevoie este îndrumare și sprijin. Sunt lucrător de tineret și scriitoare, așa că mă bucur cu rolul pe care îl joc și îl voi juca în modelarea viitorului. Suntem conștienți și îngrijorați când vine vorba de climă, sănătate, educație, egalitate etc. și pare că avem o mega afinitate când lucrăm împreună. Văd tot mai multe mișcări conduse de tineri peste tot în lume, iar asta îmi dă multă speranță. Bineînțeles, mai sunt multe de învățat și de echilibrat, dar nu așa devenim mai buni?

Oricât de ciudat a fost 2020, abia aștept 2021. Cu masca în buzunar de acum înainte, pot să spun în sfârșit că sunt gata pentru viitor, pentru misiunea mea. Îmi voi crește blogul și voi scrie articole și povești mai organizat. Poate voi publica o carte sau două dacă totul merge bine. Voi începe să mă adresez unui public mai larg prin video-uri scurte. Voi facilita mai multe ateliere și îmi voi împărtăși cunoștințele cu oricine vrea să învețe. De asemenea, (sper că) îmi voi face primul tatuaj în 2021. Mai mult decât orice, voi începe DEIS UK - visul meu, s-a transformat în dorință, iar acum e în sfârșit un obiectiv cu un plan de acțiune clar - toate astea în timp ce voi continua să mă implic în DEIS Baia Mare și în organizația care îmi oferă oportunitățile și susținerea de care am nevoie aici, în UK, Collab Training Academy. Și cine știe ce voi mai face în 2021. Ca de obicei, am obiectivele mele și sunt deschisă la orice altceva îmi mai iese în cale.

După anul acesta nebun, sper că toți veți face ce vă doriți în 2021. Nimic nu e imposibil. Nu vă fie frică să cereți ajutor dacă aveți nevoie și nu vă fie frică să credeți în voi. Mereu vor fi oameni buni, bucuroși să vă susțină oricând. (Eu sunt unul dintre ei așadar puteți să-mi scrieți oricând).

Vă doresc un An Nou Sănătos (fizic și mintal)! Hai să facem noua normalitate o normalitate mai bună. Împreună.