Jurnal de voluntar

Jurnal de voluntar Liste pentru Festivalul NonFormal – Ziua Z

Facem liste. Suntem în ultima zi înainte de venirea participanților. Aseară mai primeam mail-uri de renunțare. Mai avem și voluntari care renunță. (please dacă vrea cineva să se mai implice ca voluntar, scrieți-mi. E nevoie de voi.)

Dar nu-i condamn nici pe voluntari și nici pe participanți. E normal să apară probleme de ultim moment care să îi împiedice să participe. Plus că week-end-ul ăsta e nebunie la Baia Mare cu trei evenimente mari concomitente.

Starea mea? Stresată, obosită. Am o nouă fobie: LISTE. Aseară am visat cu un tabel frumos colorat în Excel. Mai devreme îmi venea chiar să renunț la tot și să îi las pe alții să se descurce. Nu-mi ieșeau niște calcule cu participanții. Totuși după ce le-am dat de capăt, am mâncat, am luat o gură de aer și am băut niște apă aproape rece mi-am revenit la normal. Cum să renunțe Bea Konyves? Never give up, never surrender. La urma urmei, de ce să renunț? Nici nu știu de ce m-am și gândit la așa ceva. Oricât de stresant și obositor ar fi în unele momente, până la urmă e chiar fun și e o experiență faină (cred că am folosit expresia asta de 10.000 de ori în ultimele câteva zile).

Nu-i ușor nici să descâlcești liste și nici să ții legătura cu oamenii. Unii nu răspund, alții sunt de negăsit pe vreo lista, alții spun ceva și-apoi se răzgândesc, alții dau informații eronate (din greșeală)... Te bucuri mult când totul merge perfect și îți iese din prima, dar tot mai mult de bucuri când, după o ceață densă, în creierul tău răsare soarele și apare un curcubeu și toate astrele se aliniază și înțelegi totul.

E amuzant că am ajuns să știm din cap 90% din numele participanților de la festival. E amuzant chiar și când ne enervăm pentru că ne-am nimerit să fim din ăia care râd și glumesc în situații de genul. Râdem mult, oricum. Eu n-aș putea face față la oboseală fără să râd.

Apoi mai facem și greșeli. E omenește. Suntem mici încă și mai avem multe de învățat mai ales la capitolul „Ditamai Festivalul Național”.

O concluzie? Zilele care încep la 12.00 și de termină pe la 23.00 (sau chiar 01.00) în care muncești de dimineața până seara sunt cele mai complexe zile. Treci prin atâtea, înveți atâtea. E intens. Zilele astea în care faci ceva pentru că tu ai ales să faci sunt zilele care te pregătesc cu adevărat pentru viitor când vei avea un job și facturi de plătit. Ele de învață să fii responsabil. Cheia e să faci până la capăt ce ți-ai asumat că faci, altfel nu știu dacă simți experiența completă.

Poate că uneori voluntariatul îți ia din timpul tău liber și poate că uneori simți că nu mai poți, dar trebuie să te uiți dincolo de starea ta din acele momente. Atunci când te implici în activitățile din jurul tău și știi că prin timpul investit de tine ajuți societatea (și implicit pe tine însuți) apare o satisfacție care, sincer, nu cred că poate fi întrecută de nimic.

După cum zicea și Jeanine după o zi de liste „Ce bună-i mâncarea după ce n-ai mâncat de dimineață” sau „Ce bun îi somnul după ce n-ai dormit”. Parcă de bucuri mai mult de tot ce e în jurul tău, parcă te relaxezi mai tare și parcă te simți mai bine știind că TU poți face lumea asta să devină un loc super fain cu oameni super faini prin proiectele în care TU te-ai implicat.

Cred că în aproape 2 ani de voluntariat în Asociatia DEIS pot să zic cu certitudine că voluntariatul te influențează în cel mai frumos mod. Voluntariatul te poate învața cam tot ce ai nevoie. Tu trebuie doar să fii pe fază și să te implici în orice activitate cu care simți că rezonezi. Contexte sunt destule, trebuie doar să profiți de ele.

Implicați-vă! Avem atâtea contexte în Baia Mare - Capitala Tineretului din Romania!