Informalitatea este încurajată

„Informalitatea este încurajată”.

Asta ni s-a spus azi, în prima zi de facultate când în fața noastră s-au prezentat 4 profesori cu vârste între 35 și 50 de ani, să zicem, pe care nu i-am putut vedea nici 5 minute ca pe niște profesori, ci mai degrabă ca pe niște traineri sau facilitatori ai procesului de învățare din următorii 3 ani (mai trebuie să o cunosc pe profesoara care îmi va preda modulul opțional și pe încă un profesor, dar sunt sigură că nu vor fi altfel decât restul).

Sincer, nu s-au întâmplat prea multe azi. A fost doar prima zi și totul a fost despre detalii generale - unde suntem, ce se întâmplă, când și cum se întâmplă, v-ați prins voi. Totuși, toate astea s-au întâmplat într-un cadru mega relaxat, aș zice chiar non-formal, deși eram așezați în bănci, într-un mic amfiteatru. Henry Derbyshire e proful care a vorbit cel mai mult în prima parte a zilei și ne-a făcut prezentarea generală de care vă ziceam. El ne va fi un fel de… diriginte general (nu știu cum să-l numesc altfel). Programme leader se numește el oficial și ne va preda Literary Forms of Representation. Nu mă întrebați ce înseamnă că încă nu știu exact, știu doar că voi avea de citit Great Expectations (Marile Speranțe) a lui Charles Dickens.

Tot la același curs ne va preda și Danny - pe care nu l-am cunoscut încă, dar vă explic imediat care-i faza cu el. Danny ne va fi Tutor, un fel de diriginte personal. Okay, probabil că nu are sens ce am zis, dar hai că încerc să fac lumină. Azi am fost împărțiți în 4 grupe de câte 10 - 12 studenți de la English Literature și English Literature and Creative Writing.

Fiecare grup are atribuit câte un profesor. Ce face el? El se asigură de bunăstarea noastră, că suntem în stare (fizic și psihic) să predăm la timp toate temele pe care le vom avea, că suntem okay cu restul profesorilor, că nu avem probleme cu alți colegi, că ne integrăm etc. Lui îi vom putea transmite feedback-uri despre task-urile date de alți profesori (sau chiar de el). De exemplu, dacă eu am de făcut un eseu despre un roman pe care nu îl pot înțelege că nu pot eu să-l înțeleg, mă duc la el, îi spun, iar el are responsabilitatea de a mă ajuta să găsesc cele mai bune soluții pentru mine să pot să rezolv problema. Aș putea să zic, pe scurt, că e un fel de lucrător de tineret pentru școală.

Ei bine, azi nu l-am cunoscut pe Danny - el vine doar de miercuri, ci pe Jennifer. Ea trebuia să fie Tutor-ul grupei mele, dar și-a luat un an de concediu, Sabbatical, pentru a-și dedica timpul cărții pe care o scrie. Tipa e super și îmi pare tare rău că nu o să ne predea anul acesta. E din America, dar are o mega pasiune pentru Shakespeare, iar asta a adus-o în Anglia la studii acum 12 ani. De atunci a rămas aici și la anul voi avea ocazia de a alege ca modul opțional un curs despre Shakespeare, predat de ea. Nu știu încă ce voi face la anul, dar vedem noi. Jennifer a fost atât, dar atât de umană. Nu vă puteți imagina. Am avut o sesiune scurtă cu grupa mea și cu tutor-ul în care ne-am prezentat foarte pe scurt. Ne-am dus într-o zonă amenajată pe hol cu canapele și măsuțe și ne-am pus în cerc. Ea s-a așezat turcește. M-am simțit exact ca în prima zi de training, la un joc de getting to know eachother. După asta ne-a făcut un mini tur al campus-ului și ne-a subliniat de nenumărate ori că nimeni nu se așteaptă să știm campus-ul pe de rost că e foarte mare și nici măcar ea nu știe ce unde e și se pierde mereu. Mai mult decât atât, putem oricând să îi trimitem mail tutor-ului că ne-am pierdut și ne va ajuta el să găsim drumul bun.

Vă mai spun despre doi profesori, dar foarte pe scurt că încă nu îi cunosc.

John Morton ne va preda The Cannon: A Short History of Western Literature (O Scurtă Istorie a Literaturii Vestice). El e cel mai tânăr dintre profesorii pe care i-am cunoscut. Prima carte pe care va trebui să o citesc la cursul lui este Odiseea.

Apoi, mai e Justine Baillie. Materia ei? Case Studies in Short Fictions (Studii de Caz în Ficțiune de Întindere Mică). Nu am interacționat nici cu ea, dar cred că îmi va fi dragă. De când am văzut-o mi-a amintit de una dintre profesoarele pe care le-am admirat cel mai mult în liceu. Nu știu care sunt șansele ca și ea să fie nonconformistă, originală, deschisă și corectă ca și fosta mea profesoară de geografie, dar ar fi minunat! În liceu eu și geografia nu aveam tare multe în comun, dar eu și literatura… Abia aștept să o cunosc mai bine!

Nu știu ce să vă mai zic despre profesori în afara faptului că toți sunt foarte umani. Mai trebuie să o cunosc pe Adeola Solanke, care îmi va preda Writing for Stage and Screen (Scriere pentru Teatru și Film). Mă rog și pe Danny, dar de el v-am zis deja.

Mâine am prima activitate legată de cursuri. Vom avea de analizat o poezie la prima vedere și apoi vom dezbate cum am interpretat fiecare. Am avut și azi o mini-dezbatere cu Jennifer despre benzile desenate și cum ar trebui să fie considerate și ele literatură. Dezbateri vor fi toate seminariile pentru că acesta e rolul lor.

Dacă nu v-ați prins, abia aștept ziua de mâine și următorii 3 ani de training, că nu îi pot numi de facultate.

Mâine nu știu dacă se vor întâmpla destule încât să mai fac un articol, dar cu siguranță voi scrie pe Adventures of the Muddy Shoes, așa că vă invit să dați subscribe în căsuța de mai jos dacă sunteți curioși ce se mai înâmplă!