Importanța interacțiunilor offline pentru construirea încrederii și crearea de relații în lucrul cu

Am scris acest eseu pentru o evaluare formativă în primul an de Masterat în Antropologie Aplicată și Lucru cu Comunități & Tineri. Întrebarea la care răspunde acest eseu este „Metodele digitale și platformele de social media ne aduc împreună sau ne îndepărtează?”

 	Este o zi însorită de Joi în Londra, pe la ora 15:00. Stau în sufrageria mea, în fața tabletei, înconjurată de bomboane mentolate și așteptând să mă sune înapoi medicul de familie să-mi confirme că am amigdalită și îmi trebuie antibiotice. La câteva minute după ora 15:00, îmi apare notificarea de video call de pe WhatsApp. Mă conectez la Poetry Night-ul care are loc la nu mai puțin de 2000 km distanță, la Centrul de Tineret Baia Mare. Acolo este ora 17:00 și… ninge - vreme de Aprilie. Un voluntar îmi spune repede că sunt vreo 30 de participanți, unii sunt voluntari, alții sunt membri, iar alții niciuna. „Mă pune” pe o masă în spatele sălii, iar atunci când îmi vine rândul, mă prezint ca omulețul din telefon, explicând, cât mă lasă gâtul, cine sunt și de ce sunt aici. Am emoții că prezența mea virtuală va compromite siguranța spațiului fizic (de la centru). Când observ că toți voluntarii îmi fac cu mâna entuziasmați și strigă „Saluuuuuuut!”, simt că am fost integrată în peisaj. Nu pot să particip în totalitate la jocurile de cunoaștere sau la exercițiul de scris - parțial pentru că nu pot vorbi și parțial pentru că nu sunt acolo - dar tot reușesc să citesc câteva dintre textele mele iar la final promit că voi ține un atelier de creative writing atunci când îi vizitez și că voi încerca să intru online și la următorul Poetry Night; tinerii îmi răspund cu entuziasm.

Literatura este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele (și diploma de licență) așadar, atunci când voluntarii au anunțat că pregătesc un Poetry Night, imediat m-am oferit să îi susțin și în câteva minute povesteam deja cu tânăra organizatoare. Totuși, pentru a ajunge la acest tip de relație cu „noua generație” de voluntari DEIS am trecut printr-un proces. În acest eseu, am să descriu experiența pe care am avut-o construind încredere cu echipa de tineri punând accent pe felul în care metodele digitale și platformele de social media fie ne aduc împreună, fie ne îndepărtează.

Construirea încrederii

Deși sunt departe de orașul meu natal, mi-e drag să mă implic în proiecte și evenimente - este felul meu de a le mulțumi lucrătorilor de tineret pentru rolul important pe care l-au jucat în dezvoltarea mea personală și profesională pe vremea adolescenței și după. În 2019, când m-am mutat din Baia Mare, era aproape natural ca eu să fiu activă în grupurile noastre și să particip la ședințe ca și un laptop sau un telefon pe o masă. Majoritatea voluntarilor mă cunoșteau, iar dacă apărea cineva nou, aflau repede cine sunt. În 2020 și 2021, centrul de tineret a fost mai mult închis din cauza restricțiilor pandemice așa că pe măsură ce „vechea generație” termina școala și pleca din oraș, nu era cine să îi înlocuiască. Atunci când s-a redeschis centrul după pandemie, DEIS a fost nevoit să recruteze voluntari, iar aproape 95% din echipă era nouă. Fără o majoritate cu experiență care să introducă nou-veniții și după aproape 2 ani de haos cu școala online și izolare prelungită, „noua generație” a trecut printr-un proces de integrare complet diferit. Și rolul meu era foarte diferit - dacă „cei vechi” mă vedeau ca pe una de-a lor, o colegă, pentru că ne-am văzut unii pe alții crescând, „cei noi” m-au perceput direct ca pe un adult și un „Lucrător de Tineret”. Dinamica de putere, noutatea întregii situații, și faptul că „[lucrul cu tinerii în online] este mai eficient atunci când tinerii cunosc deja lucrătorii” (Melvin, 2019:184), au fost clar niște bariere în interacțiunile mele digitale cu voluntarii. Un moment în care distanța aceasta a fost foarte clară a fost când i-am invitat să mă urmărească pe social media, la doar câteva luni după ce au intrat în DEIS, în vara lui 2022. Unii mi-au acceptat cererea instant, dar nu toți. Am văzut că alții mi-au acceptat cererea numai după ce am petrecut timp cu ei offline în Decembrie 2022, când am stat la centrul de tineret o săptămână întreagă. Pe Instagram primeam notificări cu „@username te urmărește” de la conturi pe care deja le urmăream sau „@username ți-a acceptat cererea de urmărire” de la cei care aveau conturi private.

Ce s-a întâmplat atunci? Scopul călătoriei mele la Baia Mare a fost să o sărbătoresc pe bunica mea care împlinea 90 de ani, dar din cauza prețurilor biletelor de avion și a disponibilității, mi-am putut rezerva o săptămână întreagă. Cum nu aveam alte planuri decât o după-amiază de Duminică cu familia, mi-am petrecut tot restul timpului la centrul de tineret, am facilitat un atelier și am co-facilitat o consultare Tineri După Pandemie, și am stat pur și simplu cu voluntarii după școală. TDP a fost primul care a spart gheața, pentru că mi-a oferit contextul să „pun tinerii primii și să înclin balanța puterii către ei” (Coburn, 2010). Atmosfera a fost mult mai relaxată decât la atelierul pe care l-am facilitat, iar formatul activității a lăsat loc pentru o grămadă de discuții informale. Am aranjat sala împreună, ascultând muzică și dansând. Pe scurt, voluntarii au început să mă cunoască și să devină mai deschiși față de mine. Apoi am tot stat cu ei, am jucat board games, ei mi-au spus despre ei, iar eu le-am povestit mai multe despre mine și despre „vechea generație”, explicându-le că și eu eram o tânără anxioasă și confuză, iar ei mi-au zis că nici nu-și pot imagina. Interacțiunile digitale pe care le-am avut după ce m-am întors în Londra s-au schimbat radical. După șansa de a conecta o poză de profil și un nume cu o persoană reală, social media a devenit o metodă viabilă de a rămâne în legătură cu tinerii voluntari din Baia Mare. Unii dintre voluntari au început să-mi scrie pentru sesiuni informale de consiliere sau orientare vocațională, au fost entuziasmați să mă ajute când le-am cerut povești pentru alt eseu, și au început să interacționeze cu mine și pe social media (să-mi dea like la postări, să-mi răspundă la story-uri etc.). Când am participat la Poetry Night, în timpul pauzei, mulți dintre voluntari au venit pe la cameră să mă salute și să mă întrebe când mai vin în vizită.

On-line și Off-line

Într-un articol din 2016 intitulat „Utilizarea Facebook-ului ca un instrument pentru sprijin informal: un studiu de caz”, Gandy-Guedes et al. discută utilizarea unui grup de Facebook privat de către 17 „absolvenți ai aceluiași curs [de Masterat în Asistență Socială] din promoția 2009”. Mai exact,

Pagina de Facebook The Many Faces of Social Work a apărut în Aprilie 2014. Scopul principal a fost să asigure un spațiu în care mai mulți alumni din promoția 2009 a unei facultăți din Statele Unite să se simtă siguri pentru a-și împărtăși frustrările și pentru a obține sprijin în navigarea diferitelor părți ale muncii lor. [...] La început, scopul a fost să creeze un spațiu în social media, dar nu în sfera publică a Facebook-ului, pentru a cere sprijin informal din partea unor colegi. (Gandy-Guedes et al., 2016:326)

Un element cheie al grupului este că membrii se cunoșteau în viața reală și că „cei intervievați au considerat că nu ar fi putut să se bucure de acest nivel de sprijin fără această încredere în membrii grupului” (ibid.:327). Deoarece comunicam cu echipa de voluntari mai mult prin mesaje, prezența mea era destul de neobișnuită întrucât ei nu știau nimic despre personalitatea mea, dacă pot să glumească cu mine sau dacă mă supăr ușor, și, natural, s-au simțit anxioși să mă contacteze chiar și atunci când m-am oferit să ne întâlnim online pentru un atelier despre social media și cum să creeze content pentru paginile DEIS-ului. Coburn explică „lucrul cu tinerii [este] o practică prin care se depășesc bariere, unde colaborarea dintre tineri și lucrători de tineret facilitează crearea de idei și informații noi” (Coburn, 2010), totuși, această legătură se bazează mult pe încredere reciprocă și o cunoaștere reală a celuilalt, ceva ce eu nu am reușit să construiesc până în Decembrie 2022.

Bradford indică faptul că „spațiile virtuale, online ar trebui înțelese ca fiind reale într-un mod diferit față de spațiile materiale ale străzii, parcului sau centrului de tineret” (Bradford, 2012). Spațiile fizice și virtuale se complementează, oferind diferite tipuri de informații despre o persoană și experiențe diferite. Este adevărat că „stigmatizarea intimității online” a scăzut, iar a discuta cu „prietenii online” nu mai înseamnă neapărat că vei fi judecat (vezi Hine, 2015:8). Totuși, în munca directă cu oamenii, una dintre „caracteristicile definitorii ale lucrului cu tinerii”, după cum spune Melvin (2019:184), se pare că încrederea completă nu poate să fie atinsă fără întâlnirea față în față. În cazul meu o întâlnire fizică a fost necesară și consider că asta se datorează faptului că pentru voluntarii DEIS lucrul cu tinerii se leagă de un spațiu fizic, deși întâlnirile video regulate pot să funcționeze bine pentru colaborări digitale pe termen lung. Melvin, citându-l pe Stommel, adaugă și că lucrătorii de tineret ar trebui să caute abordări prin care să interacționeze atât cu „persoana virtuală, cât și cu persoana fizică” a tinerilor (Stommel, 2012, citat în Melvin, 2019:190).

Împreună sau separat?

Metodele digitale și social media pot să fie atât bariere pentru interacțiune cât și catalizatoare pentru colaborare atunci când lucrezi cu tinerii. După cum subliniază Melvin,

…utilizarea instrumentelor, spațiilor și locațiilor digitale ca mediatori în practica lucrului cu tinerii este cea mai eficientă atunci când devine o extensie a unui serviciu existent, fizic, în cadrul căruia relațiile dintre tineri și lucrători de tineret sunt deja formate. (Melvin, 2019:194)

Până atunci este posibil ca ele să descurajeze deschiderea și căldura, umbrind identitatea lucrătorului de tineret și creând confuzie despre personalitatea lor, limite, și preferințe. Totuși, într-o lume atât de digitalizată, este esențial să fii conectat dintr-o varietate de motive de la oferirea unor sfaturi practice la generarea de idei în afara orelor de muncă și până la reducerea riscurilor asociate cu sistemele sociale online cum ar fi grooming-ul sau radicalizarea. Radicalisation Awareness Network (RAN) descrie câteva metode și instrumente pentru a îmbunătăți munca hibridă cu tinerii (see RAN, 2022).

După ce se stabilește o relație față în față, este „posibil să utilizezi tehnologii digitale pentru a sprijini comunicarea, dialogul și colaborarea, și pentru a oferi sprijin de la om la om” (Curran & Golding, 2012) și pot să fie foarte benefice pentru tineri, lucrători de tineret, și organizații. În cazul meu, abilitatea de a susține voluntarii DEIS de la distanță a fost un ajutor semnificativ pentru organizație. Lucrătorii de tineret din Baia Mare sunt uneori copleșiți de efortul de a asigura finanțări și de a gestiona proiecte mari care să asigure sustenabilitatea financiară a organizației. Astfel, sarcini mărunte, dar importante, cum ar fi feedback pentru o postare de social media, debriefing-ul unei experiențe, sau o discuție despre un plan de activitate pentru un eveniment propus de tineri, ar putea să fie grăbite sau ignorate. Un mesaj pe un grup sau un apel video rapid pot să umple aceste lipsuri pentru resursa umană și să îmbunătățească calitatea experienței pe care o are un tânăr. Totuși, înainte de a mă fi întâlnit fizic cu majoritatea voluntarilor, orice încercare de a face asta s-ar fi simțit ciudat și forțat, chiar și printr-un apel video.

Deși este adevărat că „multor profesioniști cu experiență s-ar putea să le lipsească instrumentele adecvate și cunoștințele pentru a interacționa cu tinerii într-o lume digitalizată” (RAN, 2022:4), este esențial să găsim soluții într-un fel care ne încurajează să utilizăm metode digitale și social media ca o extensie a lucrului cu tinerii față în față. Melvin sugerează că „nu există un viitor pentru lucrul cu tinerii online: mai degrabă, viitorul se bazează pe abilitatea lucrătorilor de tineret de a lucra cu tinerii pentru a gestiona și pentru a-și dezvolta personalitatea online și viețile digitale” (Melvin, 2019:184). Dacă învățăm să utilizăm tehnologia în avantajul nostru ca specialiști, ne poate ajuta să ne conectăm mai bine cu grupurile noastre și, mai ales în lucrul cu tinerii, poate să încurajeze colaborarea pe termen lung cu foști membri sau voluntari care au ieșit din organizații fie pentru că s-au mutat altundeva, fie pentru că au trecut de vârsta maximă a grupului țintă. Dacă devenim mai conștienți de felul în care putem echilibra interacțiunile online și offline cel mai probabil ne vom simți din ce în ce mai puțin deconectați, iar adaptarea la o abordare hibridă va oferi lucrătorilor de tineret un context prin care să țină pasul cu tinerii și să îi sprijine în feluri inovative.

Bibliografie

Bradford, Simon (2012) Sociology, Youth and Youth Work Practice [online], Bloomsbury Publishing Available from <https://play.google.com/store/books/details/Sociology_Youth_and_Youth_Work_Practice?id=CfxGEAAAQBAJ&hl> [12 April 2023]

Coburn, Annette (2010) ‘Youth work as border pedagogy’, in J Batsleer & B Davies (eds), What is Youth Work? [online], Learning Matters, pp. 33 - 46 Available from <https://www.vlebooks.com/Product/Index/46758?page=0> [12 April 2023]

Curran, Sheila and Golding, Tyrrell (2012) ‘Moving from the periphery to the centre: promoting conversation and developing communities of practice in online environments’, in Renewing the tradition: sustaining and sustainable communities through informal education, 9-11 Jul 2012, Brathay Hall, Cumbria

Gandy-Guedes, Megan E., Michelle M. Vance, Elisabeth A. Bridgewater, Tchernavia Montgomery & Kris Taylor (2016) ‘Using Facebook as a tool for informal peer support: a case example’, Social Work Education [online], 35:3, pp. 323-332 Available from <https://www.tandfonline.com/loi/cswe20> [11 April 2023]

Hine, Christine (2015) Ethnography for the Internet: Embedded, Embodied and Everyday, London: Bloomsbury

Melvin, Jane (2019), ‘The Future of Online Youth Work’, in Graham Bright, and Carole Pugh (eds), Youth Work: Global Futures, BRILL, pp. 184 - 203

Radicalisation Awareness Network (2022) Hybrid Youth and Social Work, Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2022