Gânduri după CoNLucraTin

CoNLucraTin - PRIMA Convenție Națională a Lucrătorilor de Tineret

și

Prima dată când iau și eu parte la un eveniment

din istoria Lucrătorului de Tineret din România

Eveniment organizat de Ministerul Tineretului și Sportului cu sprijinul ANPCDEFP și al Asociației DEIS.

I-am făcut recent Dianei o axă a timpului cu câteva momente cheie din povestea Lucrătorului de Tineret în România. Vă pun și vouă aici poza să vedeți cum stă treaba.

Mie nu-mi vine să cred ce meserie frumoasă mi-am ales și ce legături faine există deja între lucrătorii de tineret din țară, chiar dacă abia de acum începem să ne organizăm în niște comunități mai bine definite.

Convenția asta a venit pentru mine, în primul rând, cu o revelație. Ceea ce pare a fi un fel de utopie pentru alți lucrători de tineret, pentru mine este realitate. La finalul zilei 2, am făcut un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta o rețea de suport în 2030. Deși încercam să îmi imaginez viitorul, mintea mea era inundată de imagini din prezent sau din trecut. Mentor, spațiu, resurse. Diana & Bibi, Centrul de Tineret Baia Mare, un folder pe Google Drive. Plasa mea de siguranță care există de când eram un tânăr lider, voluntar DEIS, și care a continuat să existe și când am devenit lucrător de tineret și apoi manager de organizație în Londra.

Mă bucur, de asemenea, că încă nu am uitat că deși noi suntem lucrători de tineret și avem niște nevoi specifice care trebuie rezolvate, în centrul vieții noastre profesionale este totuși tânărul. Pare a fi un consens că ar fi bine să continuăm să implicăm tinerii activ în ceea ce facem, nu doar să oferim pe tavă, să consultăm tinerii și să creăm spații în care noi să le putem fi prieteni, mentori, ghizi, dar în care ei să poată să experimenteze, să implementeze, să creeze. Asta, din păcate, s-a pierdut în multe țări, inclusiv UK, deși ele au super infrastructură, super resurse și super pregătire (v-am mai povestit despre asta și o să vă mai povestesc și altă dată).

M-am trezit trei zile cu noaptea-n cap să intru la 7.30 pe Zoom (cine a pus două ore între România și UK să și le ia înapoi). Mă așteptam să am nevoie de câte cinci cafele pe zi să pot să mă concentrez și apoi să și lucrez în restul zilei. Dar să știți că n-a fost cazul. Eram atât de fascinată de tot ce se discuta și încercam să fiu pe fază să mă bag și eu în seamă, și uitam să și beau din cana care stătea lângă mine. Iar apoi eram atât de plină de energie că treceam prin zi fără nicio problemă. Asta zice multe despre atmosferă. Când scriu sau când citesc, fie că mă apuc de bună dimineața sau nu, nu #rezist fără cofeină (cafea sau ceai). Iar asta zice multe despre mine. Pasiunea mea pentru lucrătorul de tineret pare a fi mai puternică decât pasiunea mea pentru literatură sau mini-dependența mea de cofeină.

Să știți, de asemenea, că Open Space-ul (a fost prima dată când am participat conștient la așa ceva) se află acum în top 3 Metode nonformale de învățare preferate. Deci avem:

1. Cafenea Publică

2. Open Space

3. Biblioteca Vie

Mi-a plăcut extrem de mult să facilitez o discuție despre lucrătorul de tineret în context european și să co-facilitez împreună cu Diana o discuție despre serviciile pe care le oferă lucrătorul (consiliere, informare, și activități de învățare nonformală). Am co-facilitat și în prima zi cu Andra, unul dintre facilitatorii oficiali ai evenimentului, discuția despre călătoria lucrătorului de tineret. Și în a treia zi am ajuns să facilitez și o discuție despre conexiuni și comunitatea lucrătorilor de tineret din România, iar apoi, tot cu Andra, am co-facilitat o sesiune despre consultarea tinerilor. Trăiască skill-urile mele de public speaking și facilitare care și-au dat upgrade zilele astea!

Am încercat să fiu activă și proactivă, pentru că așa am învățat eu acasă la Baia Mare.

Sunt îndrăgostită până peste cap de sectorul de tineret din România. De fiecare dată când ajung în contexte de genul pot să confirm că nu degeaba îmi doresc eu să dau mai departe măcar o bucățică din ce înseamnă lucrul cu tinerii în România. Iar în același timp, mă bucur că pot să contribui la dezvoltarea meseriei cu tot ce învăț eu aici, departe.

Mă simt empowered, iar pentru asta, mulțumesc, CoNLucraTin!

Când eram adolescentă mi-am pus în cap să schimb lumea. Acum sunt Lucrător de Tineret. Mi-am ales bine meseria.

P.S. Dacă vi se pare că arăt foarte obosită în poză, să știți că nu vi se pare. Sunt obosită, dar fericită.