Gânduri despre a crește mare @ 22

Să crești mare e o capcană, o minciună, o farsă. E unul dintre #####-urile alea capitaliste în care ți se zice că e super tare să crești mare, dar efectele adverse sunt scrise cu litere ilizibil de mici la finalul contractului.

Poate am fost eu ciudată… dar când eram copil, uneori mă gândeam că atunci când câinele meu, bunicul meu, bunica mea, mama sau tata vor avea X ani, eu voi avea Z ani iar până atunci voi fi descoperit ceva secrete de-ale universului. Până atunci, totul va fi bine. Până atunci, voi învăța ce să fac cu suferința. Până atunci, nu mă va mai durea nimic niciodată. Voi fi crescut mare. Orice ar însemna asta. Voi fi un adult. Totul va fi diferit. Și într-un fel, chiar este. Am fost foarte entuziasmată să cresc și nu sunt deloc dezamăgită. Dar să fii adult nu-i chiar cum scrie pe etichetă. În continuare plângi atunci când pierzi pe cineva apropiat. Niciodată nu ești pregătit. Dacă crezi că a fi adult îți face viața mai suportabilă, e un mit. Un mit mai puțin credibil decât mitul meu Grecesc preferat, cel cu Filemon și Baucis. Poate că ai crescut, dar niciodată nu crești pregătit și niciodată nu crești fericit pe vecie.

Adevărul este că… totuși, crești mai înțelept. Universul te pregătește în felurile lui ciudate și misterioase. Îți pavează drumul cu cărți despre suferință, să te familiarizezi cu ea. Te trezește la 2 noaptea fără vreun motiv aparent, ca apoi să-ți dai seama că se întâmpla ceva la kilometri distanță. Nu înveți niciodată să citești semnele astea - numai trecutul se vede clar - dar să crești mai înțelept înseamnă că te cunoști suficient de bine și știi ce ai nevoie să faci. Știi că, de exemplu, ai nevoie să găsești un parc și să plângi, apoi să citești, apoi să te uiți la poze vechi, apoi să scrii, apoi să bei un ceai și să te culci. Pe când te vei trezi, va durea în continuare, dar va fi puțin mai bine. Repetă în fiecare zi până când te simți împăcat.

Așadar, an nou fericit mie. 22. Un număr ciudat. Dar și vârsta la care încep un Master și mă apuc serios de dezvoltat DEIS UK. E și vârsta la care sper să termin de scris primul meu roman. Pare a fi vârsta unor noi începuturi. După cum am început să zic destul de des, restul vieții mele începe azi.

Un lucru pe care trebui să-l zic în apărarea crescutului mare este că atunci când o faci corect, e chiar fain. Adică, la 21 de ani mi-am dat seama care este valoarea mea. Am ajuns în sfârșit să pot să încui sindromul impostorului din capul meu pentru că nu are nicio dovadă că nu sunt suficient de bună, pe când eu am toate dovezile că sunt, de fapt, suficient de bună. Nu, să crești mare nu înseamnă că nu mai plângi, sau că nu te doare nimic niciodată, sau orice te ai face copilăria să crezi că o fi maturitatea, DAR îți dă o șansă să-ți crești calitatea vieții. Atenție, e o șansă, nu o garanție. Maturitate Viața Perfectă, decât dacă o faci tu așa.

Am auzit oameni care spuneau că viața e cea mai ușoară atunci când ești în școală. Toate sunt mai grele după aceea. Se poate să nu cred asta? Poate o fi adevărat, dar eu nu vreau să fie adevărat. Și voi munci activ ca să mă asigur că nu va deveni adevărat. Am fost crescută să fac alegerile pe care mi le doresc și să mă țin de ele. Încăpățânarea este un cadou minunat atunci când știi s-o folosești. Bunica mea este cea mai încăpățânată persoană pe care am cunoscut-o vreodată, dar uite că e încă aici, are aproape 90 de ani, și este una dintre cele mai pozitive și optimiste persoane de pe Pământ.

Ce încerc să zic este că să crești mare nu funcționează cum am crezut eu că va funcționa, dar are părți bune la fel cum are și părți negative. La asta mă gândesc eu, ieșind din „quarter-life crisis” (criza sfertului de viață). Am 22 de ani. La anul, voi avea 23. Apoi 24. Și-apoi voi avea 25 de ani and my life is still trying to get up that great big hill of hope for a destination (iar viața continuă să încerce să urce acel deal al speranței pentru o destinație). Viața continuă. Oamenii vin și pleacă, Bea, oamenii mor.

În fiecare an distribui câte o melodie. Cea de anul acesta începe, în traducere extrem de liberă, cu:

Cred c-am terminat-o cu 21

Nu-i atât de distractiv

Iar apoi continuă prin a spune:

Mi-am curățat camera

Mi-am plătit datoriile

Am făcut tot ce mi-au zis să fac

Mi-am umplut capul

De bun simț

Am făcut tot ce mi-a zis lumea

Și atunci de ce cele mai nasoale zile

Sunt în anii mei de glorie

Să vedem care-i faza cu a fi adult.

P.S. Mi se pare foarte amuzant cum traducerea în Română a acestui articol are cu totul alt ton decât varianta în Engleză (pe care am scris-o prima). Am simțit nevoia să share-uiesc această informație.