Facilitatorul din mine

Și am facilitat și primul meu training, ieri în prima zi de Conexiuni, pe tema social media. Cum a fost pentru mine toată experiența asta? Să vă povestesc...

În ziua în care am aflat că urmează să facilitez am stat și m-am gândit la design. Dar să nu credeți că mi-a luat ore de gândire, din contră cât am ajuns de la Centrul de Tineret Baia Mare până pe la bibliotecă deja îmi gândisem exercițiile și începeam să vizualizez cum o să se desfășoare totul. De atunci, în câteva seri am adormit imaginându-mă la training în fața unui grup de tineri pe cine știe ce teme.

Cu o zi înainte mi-am amintit că "mâine" e 23 octombrie și am de ținut training și parcă au început niște emoții pe acolo prin stomacul meu, dar apoi am trimis aplicația pentru "Ducem muzica în stradă" la Gala Tineretului din România și mi s-au schimbat emoțiile pentru training în emoții pentru premiu (și au revenit acum, by the way). Totuși ieri dimineață mă trezesc eu și gândidu-mă cu ce să mă îmbrac mi-am dat seama că eu am training și ar trebui să îmi iau tricoul magic de voluntar Asociatia DEIS. De aici încep emoțiile...

Totul a fost controlabil până când am ajuns la centru și apoi chiar înainte înainte de training... Damn... Eram în sală și începea lumea să se adune și atunci mi-am dat seama că de data asta nu o așteptăm peDiana Sabo, ci de data asta lumea mă așteaptă pe mine. Am ieșit afară și mă plimbam pe hol un sus și-n jos și mă gândeam ce mă fac eu acum... dar thankfully am avut lângă mine persoanele potrivite care mă cunosc și care știu de ce sunt capabilă, m-am adunat și am intrat în training.

Exceptând explicațiile mele neclare (pentru care îmi cer scuze, dacă vreunul din participanți e pe aici și citește acum asta) totul, spun eu, a mers ca pe roate. Mi-a plăcut atât de mult sa văd că lumea colaborează cu mine și că am reușit să ajung în unele locuri exact acolo unde aveam de ajuns cu discuțiile.

Toate ca toate, dar feedback-ul de la final... Cel mai fain moment. Nimic nu te face să te simți mai împlinit decât ideea că "ai reușit" și că a ieșit un training bun, ai reușit să pornești niște procese, să ajungi la niște concluzii, să faci alți oameni să își pună niste întrebări... Și, mai mult, poate cea mai importantă parte a feedback-ului, lecții pentru viitoare training-uri, ceea ce o să duc cu mine mai departe.

Și-acum mă gândesc ce contexte faine am avut eu și cum m-am dezvoltat în ultimii 2 ani și că în curând o să am chiar eu o grămadă de responsabilități în zona asta, iar cel mai important nu simt frica, ci nerăbdare.

Credits: Jeanine Celine