Eu și Joan

Mi-era dor de Joan. Joan este chitara mea electrică, numită după Joan Jett - idolul meu și cântăreața mea preferată. Chitara lui Joan Jett este și ea albă cu o „pată” neagră (pickguard) ca și Joan a mea. Totuși, Joan a mea e specială - „pata” ei neagră sclipește și este o Squier by Fender, nu o Gibson. Și chitara mea acustică e tot Fender și o cheamă Lita. Da, sunt o fană Fender.

Joan e mai puțin fragilă decât Lita, de aceea ea a fost norocoasa chitară care a venit prima cu mine în UK. (Sper că și Lita va veni la un moment dat.) În ultimele câteva luni nu am cântat la chitară prea des. Cred că Bea Scriitoarea și Bea Lucrătorul de Tineret erau atât de ocupate încât Bea Cântăreața pur și simplu nu a putut ține pasul cu ele. Acum, blocată înăuntru, mi-am reamintit bucuria de a cânta la chitară așa că am luat-o din nou în brațe pe draga mea Joan.

Mă dor degetele acum. Nu am cântat pe bune la chitară de prin Decembrie și acum am cântat vreo două ore. Mă enervează când trec atâtea luni fără să cânt la chitară. Înainte să descopăr scrisul și lucrul cu tinerii ca moduri în care pot schimba lumea, visul meu era să am o trupă numită The Sisterhood. Poate visul meu va deveni realitate într-o zi, chiar dacă muzica nu mai este focusul meu principal.