Eu, Eu, și Tu

Photo by Jeanine

** Atenție! Acest text conține hate speech, limbaj explicit și prezintă o latură a realității care nu este tocmai plăcută. Întâmplările sunt ficționale și orice asemănare cu locuri sau personaje reale este întâmplătoare sau presupune o intenție artistică.

…

Am 3 ani și e noapte. E foarte întuneric. Nu știu ce se aude prin casă. Probabil sunt mama și tata. Se ceartă? Se iubesc? Nu înțeleg. Se trântește o ușă. Aud un scârțâit venind dinspre dulapul meu ca și cum cineva încearcă să-l deschidă din interior. Mi-e foarte frică. Întâi paralizez și apoi țip. Mama.

Ce urli așa? Ce dracu’ ai de urli așa?!

Încep să plâng. Mi-e frică de monstrul din dulap și cred că mi-e frică de mama.

Primesc o palmă pe obrazul stâng. Țip. Primesc o palmă pe obrazul drept. Mă ascund sub pernă și plâng înfundat.

Mama iese din cameră și mai aud câteva uși care se trântesc, și iarăși aud sunete ciudate prin casă. Nu știu ce se întâmplă, dar mi-e frică să deschid ochii. Așa că rămân cu ochii închiși și într-un final adorm.

De atunci mi-e frică de întuneric.

…

Am 7 ani și doamna învățătoare ne dă o temă de casă ciudată. Ne pune să ne întrebăm părinții cum am apărut pe lume. Oare de ce nu ne zice ea? O fi diferit pentru fiecare dintre noi? Pare să-i fie rușine, ca atunci când trebuie să-i zic mamei să o sune pe doamna învățătoare să vorbească despre ceva.

Ajung acasă și mă pun să fac teme. Las tema ciudată la final, dar îi vine vremea și ei. Merg în camera mare unde se uită la TV. E serialul ei preferat așa că aștept până la publicitate. Îi explic cerința și îi pun întrebarea. Mama.

Da’ ce îmi pui tu mie întrebări din astea? Nu cred că vă cere așa ceva la școală. Cu siguranță ai văzut tu ceva și acuma te crezi tare deșteaptă și vii tu să-mi pui întrebări. Cine te crezi? Hai dispari de aici!

Am încercat să-l întreb și pe tata dar nici măcar nu m-a băgat în seamă. Mi-a răspuns cu un colț de gură că o să înveți tu, n-ai treabă acuma.

Ziua următoare doamna învățătoare ne-a chemat pe fiecare pe rând pe hol să-i spunem ce-am aflat. Eu n-am avut ce să-i zic. M-a certat și mi-a zis că n-ai decât să nu știi niciodată dacă nu ești în stare să-ți întrebi părinții. Ce vrei? Să-ți spun eu așa ceva? Treci în clasă!

Nu am mai vorbit despre asta niciodată.

…

Am 13 ani și nu înțeleg de ce mă doare abdomenul. Mă duc la baie și mi se pare că sângerez. Mi se face rău și leșin. Mă trezesc când mă scutură cineva. Era o colegă care a venit să vadă dacă sunt okay. O sun pe mama și o conving că nu mă simt bine așa că vine după mine la școală. Când ajungem acasă mă întreabă iar ce am pățit și îi povestesc. Mama.

Să nu cumva să porți fustă sau pantaloni scurți și să nu te pună naiba să te apropii de vreun băiat. M-auzi? Să nu mai zici nimănui despre asta. Să-ți fie rușine! De-acuma nu se poate să nu ai grijă. Nu mai ieși nicăieri, nu te vezi cu nimeni. Măcar o săptămână. Apoi mai vedem dacă te las. Să mă chemi la școală pentru așa ceva. Să leșini așa. Îmi crapă obrazul de rușine! Să-ți fie rușine!

Am intrat pe net și am aflat care-i faza cu menstruația. Tot de pe net am aflat și ceva despre sex. Am închis repede laptopul când a ajuns tata acasă. Nu înțeleg de ce mi-a zis mama că trebuie să țin totul secret, dar am ascultat-o pentru că mi-e frică de ea. Am aflat asta după ce am vorbit pe ascuns cu psihologul școlii.

Nu înțelegeam ce se întâmplă.

…

Am 17 ani și ai mei au divorțat acum 2 ani. De atunci mama se îmbată în fiecare noapte. Dacă o deranjez cu ceva (și nu-i greu) urlă la mine sau mă plesnește. În ultimele câteva luni a fost din ce în ce mai rău. Aseară a ajuns acasă târziu, foarte târziu. Picase curentul pe la 11 așa că m-am așezat pe canapea, lângă fereastră unde era puțină lumină. Mama a intrat împleticindu-se în casă și a încercat să aprindă becul. Când a văzut că nu merge a început să țipe. Am mers cu lanterna de la telefon să o întâmpin. Mama.

Să te ia naiba de curvă! Știu eu ce faci cu lumina stinsă! N-ai pic de rușine? Așa te-am crescut eu?

Eram deja sătulă de replicile ei care se repetau la nesfârșit.

TE ROG, OPREȘTE-TE! MAMA, NU MAI REZIST. ÎMI ZICI ÎN FIECARE SEARĂ ACELAȘI LUCRU. NU AM NICIUN MOTIV SĂ-MI FIE RUȘINE! TE ROG, MAMA, NU MAI REZIST!

Am crezut că poate voi avea o șansă să opresc toate astea. Pentru un moment, chiar am avut speranță. Mama a început să tremure și a ajuns până în bucătărie. A deschis un sertar și a început să caute prin el. Era sertarul cu cuțite.

Îți arăt eu ție rușine! Să te ia naiba de curvă!

Am văzut că vine înspre mine cu cuțitul. Am înghețat un moment și apoi am țipat. Cu greu am nimerit clanța și am fugit pe scări în jos. A încercat și mama să fugă după mine, dar s-a oprit în fața blocului și a început să vomite. Am continuat să alerg până când am ajuns în alt cartier. Îmi bătea inima atât de tare. M-am așezat sub un felinar și am sunat la poliție. Știam că asta e singura soluție și că îi va face bine și mamei.

Alo, bună seara! Aș dori să raportez… un caz de violență domestică.

(Hahaha! Domestice sunt vacile care sună la ora asta!) Cu ce vă pot ajuta?

Mama a ajuns acasă acum câteva minute, poate acum o oră și ne-am certat și m-a amenințat cu un cuțit.

(Nenorocita își reclamă mama) Și acum unde vă aflați?

Am fugit. Nu sunt sigură de adresă. Sunt pe stradă.

(Și noi ce să facem?) Și mama?

Mama e acasă. Vă dau adresa.

(Poți să-mi dai ce vrei că nu mă mișc de aici.) Cum îți permiți să îți reclami mama? În fine, nu trebuia să zic asta. Lasă. Ne ocupăm.

Încep să plâng. E foarte târziu, dar trec încontinuu mașini și uneori oameni. Mi-e frig. Am pe mine un pulover și niște pantaloni de casă. Noroc că mereu o așteptam pe mama încălțată în caz că trebuia să merg cu ea la urgență. S-a întâmplat de 4 ori în ultimele 6 luni.

Se apropie de mine un tip. Pare tânăr. Nu i-aș da mai mult de 25 de ani. Miroase rău de tot a alcool. Sunt oameni în jur, sunt în siguranță. Nu? Tipul așteaptă să treacă un grup mare de oameni, dar în tot acest timp se holbează la mine. Vreau să mă ridic și să fug din nou, dar pe când să plec mă prinde cineva de braț.

Frumoaso. Vii cu mine și taci!

Din nou, am înghețat pentru câteva momente. Nu știu cât timp am rămas așa. Mă mișcam la comandă. Nu am mers departe, eram la un rând de case distanță de mașini și oameni. Ne-am oprit în spatele unui magazin. M-a izbit cu capul de un perete și mi-a acoperit gura cu mâneca de la geaca lui. Mi-a tras jos pantalonii. Voiam să țip de durere, dar am leșinat din nou. Mi-am revenit câteva momente și am început să mă zbat. M-a aruncat în geamul magazinului. Am căzut printre cioburi și s-a pornit alarma. Înainte să dispară, m-a stropit cu ceva alcool ieftin și a lăsat sticla lângă mine.

Nu îmi voi reveni niciodată.

***

Am 24 de ani și e noapte. Locuiesc singur într-o casă veche pe care a moștenit-o tata de la ceva mătușă. Beau prea mult și de un an și ceva nu mă mai pot opri. Când sunt beat nu-mi place să stau acasă pentru că mă tem de moarte. Dacă mi-e rău și mă înec?

Asta era una dintre cele mai rele nopți. Eram paranoic și aveam senzația că cineva bate la ușă constant. Am dat pe gât aproape tot alcoolul pe care îl aveam în casă. În mod normal aș fi amorțit deja, dar acum sunt prea agitat. Iau o sticlă în buzunar și ies să mă plimb. Simt încontinuu că mă urmărește cineva. Mă plimb pe lângă baruri. Mereu oamenii lasă pahare și sticle pline. Oricât aș bea în seara asta mă simt lucid. Trebuie să mă descarc cumva.

Văd o tipă. E foarte tânără dar nu-mi pasă.

…

Am 18 ani și profesoara de Franceză mă cheamă să discutăm după oră. Era joi și aveam Franceză ultima oră așa că am rămas singuri în clasă - doar eu și ea. Știa că mi-e greu acasă și că nu eram tocmai un elev model. Lipseam mult de la ore, săream la bătaie cu oricine mă enerva și, probabil cel mai important, nu aveam prieteni. Nimeni care să-mi ia apărarea, nimeni care m-ar putea crede.

Se ridică de pe scaun și se pune în fața mea. Poartă un pulover, o fustă și tocuri care o fac să fie cu câțiva centimetri mai înaltă decât mine. Mă analizează de sus în jos și începe să-mi spună că notele tale sunt cam proaste la toate materiile, nu doar la Franceză. Eu nu-i răspund nimic, nu înțeleg ce vrea de la mine. După câteva momente se apropie de mine, iar eu încerc să fac un pas în spate dar mă lovesc de o bancă.

Ai grijă pe unde mergi. Deci după cum ziceam, ai note cam proaste. Nu cred că treci. Știi, eu mă înțeleg foarte bine cu directorul și cu restul profesorilor. Aș putea să vorbesc cu ei.

Începe să mă atingă. Mai întâi pe față, pe piept, pe spate, mă ia de mână, îmi lasă mâna, continuă să mă pipăie pe spate, pe fund și apoi încearcă să-mi desfacă pantalonii. Deci despre asta era vorba. O împing cu toată forța și se lovește de tablă. Nu mă uit dacă a leșinat sau dacă mai trăiește, ies în fugă din liceu și nu plănuiesc să mă întorc.

După câteva zile mă trezesc cu poliția la ușă. Sunt acuzat de vătămare corporală și tentativă de viol.

Am petrecut 2 ani și 3 luni în închisoare.

…

Am 12 ani și nu înțeleg de ce toate fetele se tem de mine. Le trag de păr și le insult oricând am ocazia, așa mi-a zis tata că se face. Fetele ne sunt inferioare și nu sunt bune de nimic, dar ca bărbat uneori trebuie să te descarci. Așa mi-a zis tata și nu l-a contrazis nimeni.

Îmi place super mult de o colegă. E atât de frumoasă. Ieri a lipsit colega ei de bancă așa că m-am așezat lângă ea. Când m-a văzut, a început să urle la mine. M-am apropiat de ea și am îmbrățișat-o. M-a împins și a ieșit plângând din clasă. În câteva minute eram față în față cu directoarea și mă amenința că mă exmatriculează. Îl sună pe tata și îl cheamă după mine. Aud cum începe să râdă și îi spune că de parcă nu știți că așa sunt băieții. Directoarei nu cred că i se pare amuzant, dar mă trimite înapoi în clasă.

Când am ajuns acasă, tata mă aștepta foarte nervos. M-a prins de gulerul tricoului și m-a aruncat într-un fotoliu.

Așa te-am învățat eu? Ești un ratat! Trebuia să te ia ma-ta când a plecat că ești la fel de retardat ca femeia aia. Cum să te pârască o fată?

Aparent, din cauza apelului de la directoare tata a avut probleme cu șeful. L-a trimis acasă după doar 2 ore de lucru și i-a scăzut din salar. Banii câștigați în acea zi i-a cheltuit pe ceva alcool ieftin care îl făcea să duhnească oribil. După ce a terminat să-mi spună că ești un fraier, mi-a luat banii pe care îi economiseam pentru un calculator și a plecat. Nu l-am mai văzut timp de o săptămână.

De atunci îmi doresc să îl fac mândru de mine.

…

Am 5 ani și nu știu ce înseamnă mama. Acum un an ne-a lăsat o scrisoare și a plecat cu un nou soț. Tata o iubea mult de tot, și a suferit mult după ea. De câteva ori l-am găsit nemișcat în camera lui. Am învățat de la o vecină cum să chem ambulanța. Mi s-a spus că a încercat să se sinucidă. Nu știam ce înseamnă asta, dar nu-mi plăcea deloc când lipsea.

Îmi aduc aminte perfect că am chemat salvarea de 7 ori. De fiecare dată, tata era plecat timp de 2 săptămâni, iar eu rămâneam cu o altă vecină (nu cea care m-a învățat să sun). Dar nu-mi plăcea deloc de vecina asta. Era foarte bătrână față de tata. Avea vreo 50 de ani și locuia singură. Nu o vizita nimeni. Uneori mai apăreau copii pe care îi cunoșteam din vecini și mereu plecau plângând. Nu știam ce se întâmplă la ea acasă până când am ajuns și eu acolo.

Aștepta mereu să fie ora 10.00 pentru că doar atunci putea fi sigură că toate celelalte apartamente erau goale. Avea o cameră foarte întunecoasă cu un singur bec roșu. Cred că zidise geamul, dar nu sunt sigur. Pereții erau acoperiți cu cofraje de ouă. Când intram în cameră, încuia ușa. Mă punea să mă așez pe un scaun sau pe pat și mă lega. Era mereu goală în acea cameră. Îmi cerea tot felul de lucruri pe care nu le înțelegeam atunci. Mă punea să scot limba și mă punea s-o ating peste tot.

După cea de-a șaptea oară, când s-a întors tata i-am povestit tot ce se întâmplase. M-a luat de mână și am mers împreună la ea acasă într-o dimineață, la ora 10.00. Când am intrat în apartament tata a început să o scuipe și să o lovească. A pus-o să îl ducă și pe el în camera întunecoasă. Nu am mai văzut-o niciodată, iar acum în apartament locuiește o altă familie.

Am decis atunci să nu mai las nicio femeie să se apropie de mine.

***

Tu ai văzut tot ce mi s-a întâmplat. Știai că nu sunt în siguranță acasă. Mi-ai auzit urletele de nenumărate ori. Am plâns lângă tine. Ți-era clar prin ce trec și că într-o zi voi ajunge așa. N-am avut niciodată un părinte adevărat lângă mine. Nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine și cu oamenii din jurul meu pentru că nu a fost cine să mă învețe.

Ce ai făcut tu pentru mine?