După „The Stand” orice pare scurt

Am terminat „The Stand” aseară. 1211 pagini a fost mult, dar trebuie să recunosc că lungimea a fost justificată. I-a dat voie lui King să creeze niște narațiuni complexe și să poarte cititorul și personajele printr-o epidemie/pandemie care a ucis 99% din populație și tot ce a urmat după. Urmărești personajele care încep să călătorească și să întâlnească alți oameni și îi vezi când fac alegeri cheie - Mother Abagail vs Randall Flagg, de exemplu.

Per total, este o carte excelentă. E amuzant că acum orice carte mi se pare super scurtă. Excepție fiind „Newfoundland” de Rebbecca Ray care are 1002 pagini. Mi-am luat-o pentru disertație dar am decis că n-am timp de ea. Nu mă grăbesc s-o citesc nici acum.

Acum citesc „Omul de la Capătul Firului” de Rodica Ojog Brașoveanu. Super carte. Am început-o acum câteva săptămâni ca și carte de „citit pe drum” (că doar nu era să car cărămida cealaltă cu mine), dar în sfârșit o pot citi ca lumea cu o cană de ceai lângă. Probabil am s-o termin azi și am să încep altă carte de ROB - am un volum cu „Cianură pentru un Surâs” și „Bună seara, Melania”, iar eu am citit-o doar pe prima așa că sunt curioasă.