De ce (nu) citesc tinerii?

Nu știu dacă trăiesc eu într-o lume utopică sau așa mi-am găsit oameni, dar mulți dintre prietenii mei citesc cel puțin o carte chiar acum. Unii s-au apucat de o carte acum câteva luni, alții acum câteva zile, dar cred foarte sincer că timpul în care citești o carte e tare relativ. Eu am citit cărți de 500 de pagini în câteva zile și tot eu am citit și cărți de 200 de pagini în câteva săptămâni.

Și pe lângă cărți, tinerii (și de data asta pot să ies cu încredere din grupul meu) se uită la seriale și filme mai tot timpul. Orice tânăr cu acces la televiziune sau net - pentru că în România anului 2019 mai trebuie să punem această condiție - a văzut cel puțin un serial sau un film în viața lui, incluzând aici și desenele animate, de exemplu.

Totuși, punem mereu serialele și filmele mult mai prejos decât cărțile. Considerăm cărțile ceva sfânt și absolut necesar în viața unui om. Dar oare așa o fi?

Personal, prefer cărțile. Nu am răbdare să mă uit la un serial sau un film. Sincer, de multe ori nu am chef să îmi fac timp pentru așa ceva. Mi se pare mult mai comod să mă pun pe o bancă sau pe un fotoliu și să îmi scot cartea din ghiozdan. Și mai mult, pot citi 5 pagini acum și încă 20 peste o juma' de oră, dar aș lua-o razna să mă uit la un film/serial atât de secționat.

Dar, dacă ar fi să privim lupta cărți vs filme/seriale în mod total obiectiv, oare de ce ar câștiga o carte?

Aud de multe ori ideea că numai citind îți dezvolți vocabularul. Or fi existând studii pe tema asta, habar nu am. Totuși, serialele/filmele de ce nu ar face-o? Vezi și auzi niște oameni vorbind. Unele seriale au limbajul simplificat, dar la fel îl au și unele cărți. Am citit recent o carte, "The Hate U Give" era o teenage drama americană. Ca și conținut, cartea era okay. Nu m-a prins pe mine în mod special, dar asta e altceva. Totuși din punct de vedere lingvistic nu am avut absolut nimic de învățat din ea și cred că prea puțini tineri ar fi avut. La fel m-am simțit și citind "They Both Die at the End", o carte pe care am adorat-o de la început până la final. Pe de altă parte, majoritatea tinerilor știu că partea aia de plastic din capătul șiretului se numește AGLET, din desenul animat "Phineas și Ferb". Mai mult, cunosc oameni care au învățat engleză uitându-se la desene animate înainte să fie sincronizate. Chiar și eu trebuie să recunosc că o parte din engleza pe care o cunosc se datorează serialelor și filmelor pe care le-am văzut cu sau fără subtitrare.

Dacă e totuși să luăm un film/serial făcut după o carte, e drept că de cele mai multe ori cartea bate filmul. Dar nu e neapărat. Uneori cred că e mai bun un film doar pentru că l-am văzut înainte să citesc și e drept că prea rar filmul este o reproducere exactă a cărții. Totuși, ce nu se schimbă este valoarea culturală a unui film/serial. Nu mă refer că valoarea cărții este neapărat și valoarea filmului/serialului inspirat de ea, ci că există filme care au valoare culturală cel puțin la fel de mare ca o carte. "Trilogia Depresiei" a lui Lars von Trier este o serie de filme care bat cu ușurință multe cărți pe care le-am citit.

Și încă ceva, a merge la teatru este semn de cultură, pe când a merge la cinema e ceva absolut firesc. Din nou, eu prefer teatrul în favoarea filmului, dar un film bun la cinema ar trebui să aibă aceeași valoare cu o piesă de teatru.

Ca viitoare scriitoare, poate ați crede că îmi sap singură groapa și încurajez tinerii să nu citească. Sincer, nu simt că fac asta. Serialele și filmele sunt scrise de cineva, la fel cum sunt și piesele de teatru, până la urmă. Faptul că tinerii nu citesc cărți, ci preferă să se uite la seriale/filme nu mi se pare că ar avea neapărat un efect negativ asupra lor.

"Problema" cititului mi se pare cu totul alta. Deși iubesc cărțile așa cum sunt acum, mi se pare că nu sunt destul de atractive pentru tineri. Suntem obișnuiți cu imagini din toate părțile și din ce am observat eu, tot mai mulți tineri au super memorie vizuală. Într-un fel cred ca misiunea scriitorilor de azi ar trebui să fie crearea unor cărți cu impact vizual, pe lângă teme care să atragă tinerii (ceea ce deja se întâmplă). Filmele au acest impact vizual, în primul rând prin faptul că imaginile și sunetele exprimă unele lucruri mult mai ușor decât cuvintele. Dar cum ar fi dacă am alătura desene cărților? Nu ar fi un păcat să ne folosim de imagini ca să ne completăm ideile. Asta îmi propun să fac eu ca scriitor. Poate am dreptate, sau poate nu.

Nu cred că tinerii nu citesc pentru că sunt leneși sau din orice alt motiv de genul. Și nu cred că un tânăr nu poate să se dezvolte vizionând filme și seriale. Totuși cred că, în primul rând, tinerii nu vor citi niciodată din obligație (nici eu nu o fac). De asemenea, cred că ar fi nevoie ca și design-ul cărților să se modernizeze, să fie mai vizuale.

Mă întreb, oare voi reuși eu asta? Și dacă da, care va fi impactul?

Voi afla cândva, în viitor...

Hai că nu putem pierde în fața televizoarelor!

Foto: Jeanine Celine