Cărțile astea două

Am citit cărțile astea două aproape dintr-una fiecare. Am început „Cianură pentru un Surâs” în seara de dinainte să ajungă ai mei aici. După, am tot citit pe transportul public și seara după ce plecau ei la hotel. Pe trenul spre casă, după ce mi-am lăsat părinții la aeroport, am terminat „Spionaj la Mănăstire”.

Romanele astea sunt scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu, autoare Româncă de romane polițiste. Și ultimul meu proiect de facultate va fi despre ea și cărțile ei - le voi pune într-un context internațional al romanelor polițiste, lângă P.D. James și Maurice Leblanc, dar și Sir Arthur Conan Doyle, Edgar Allan Poe, Richard Marsh, și Agatha Christie.

E interesant cum s-a schimbat relația mea cu literatura Română ne-contemporană de când am venit la universitate în UK. Abia aștept să-mi continui proiectul despre scriitorii canonici Români pe care l-am început anul trecut (dar apoi l-am pus pe pauză pentru disertație).

Literatura Română este unică. Vorbim despre literatură Franceză, Rusă, sau Spaniolă și spunem că sunt unice. În România spunem că literatura noastră este cu 50 de ani în urmă față de restul lumii. Nu este. Este unică.