Când cititul doare (chiar un pic)

Am încercat să încep „Anna Karenina” acum mulți ani. Mi-a fost recomandată de Proful de Română din liceu. La vremea aceea citeam numai fantasy și young adult, uram orice scris în Română (chiar dacă era doar o traducere), uram descrierile lungi ale societății și culturii Rusești, așa că am renunțat la carte.

Dar mi-am amintit de ea acum câteva luni și i-am rugat pe ai mei să mi-o trimită. O citesc în Română pentru că mi se pare că e mai aproape de original decât ar fi fost în Engleză - de exemplu, se vorbește mult despre pronume, în special pronumele de politețe care nici nu există în Engleză. O ador. Pot să apreciez contextul istoric pe care îl conturează lungile pasaje descriptive și sunt chiar mirată de cât de liberală și „occidentală” era Rusia înainte de instaurarea comunismului. Cum tocmai am terminat „The Awakening” de Kate Chopin și au teme destul de asemănătoare, văd niște paralele foarte interesante.

Am o singură problemă. Mă doare brațul azi. Dar sunt atâta de prinsă că nici nu prea contează. Atâta timp cât nu mă mișc prea mult, e okay. Nu am alte efecte adverse de la vaccin, dacă tot veni vorba.