Confesiunea neașteptată a unui șoarece de bibliotecă (ce ironic!)

Nu-mi place să folosesc biblioteca. Am fost azi la biblioteca facultății să împrumut niște cărți pe care nu le găsisem online pentru celălalt examen. Și pe bune, nu-mi place să folosesc biblioteca.

Ador să citesc sau să lucrez în biblioteci, nu mă înțelegeți greșit. Iar dacă biblioteca are și o cafenea, voi bea cafea înconjurată de cărți (sau în apropierea lor). E calm și relaxant. Dar aș citi cartea mea. Aș îndoi pagini, aș scrie prin ea, aș ascunde flori, poate aș adăuga și o pată de cafea din greșeală.

Nu-mi place să împrumut cărți în general. Una dintre cărțile mele preferate („Cimitirul Animalelor” de King) a fost împrumutată de la o prietenă. Asta s-a întâmplat acum o grămadă de ani și încă nu o am pe raft. Și chiar dacă aș face rost de ea acum și aș citi-o din nou, tot n-ar fi cu ochii adolescentei care adoră horror-ul, citind prima ei carte de King după ce a auzit atâtea despre el.

Oricum, până la urmă am găsit tot ce căutam în format „ebook temporar” mulțumită unei voluntare de la bibliotecă. Totul e bine când se termină cu bine.