Clișee sau nu?

Prima dată am auzit despre partea însorită a Angliei când citeam Nord și Sud de Elizabeth Gaskell. Apoi, Virginia Woolf descria un alt orășel însorit, unde Mrs Dalloway își petrecea verile în tinerețe. Nu mă mir că Londra strălucește peste mine atât de des.

Că tot veni vorba de cărțile astea clasice… E interesant cum sunt percepute de cititorul modern. Citesc Jane Eyre și deși e o carte grozavă și o ador (și voi scrie despre ea când o termin), e toată o telenovelă tipică. Oameni cu vieți tragice, care se îndrăgostesc de oameni greșiți. Nord și Sud a fost de asemenea foarte predictibilă pentru mine, un cititor modern. Dar vă dați seama că aceste cărți au creat clișeele? Încerc să mă pun în pantofii (murdari) ai unor oameni de la mijlocul anilor 1800 care citeau așa ceva pentru prima dată.

Într-un fel mă simt prost pentru aceste scriitoare minunate ale căror texte au devenit clișee. Oamenii nu mai au răbdare să citescă și să se bucure de ele. Chiar și eu am probleme cu asta uneori, dar îmi place să mă concentrez pe complexitatea personajelor sau altceva care să mă țină ancorată în poveste.